Revista de Rugaciuni si Spiritualitate - Crestinism, Iudaism, Islamism ( Islam ), Hinduism, Budism ( Buddhism )

Sfinti

Sfantul Gheorghe - Purtatorul de Biruinta - 23 aprilie

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuti sfinti ai crestinismului. El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa, cat si de cea Romano-Catolica - este patronul Georgiei si al Angliei - imaginea sa fiind asociata cu vitejia si credinta pana la sacrificiul suprem.
Sfantul Gheorghe a trait in vremea imparatului Diocletian, tragandu-se din Capadochia si facand parte dintre soldatii numiti tribuni. La vremea aceea, imparatul a pornit prigoana impotriva crestinilor, promitand daruri si cinstiri imparatesti acelora care isi vor intoarce fata de la Christos. Declarandu-se crestin, Sfantul Gheorghe a fost supus la chinuri ; a fost impuns cu sulita, dar varful acesteia s-a rupt ; a fost tras pe roata, dar Sfantul a ramas nevatamat ; a fost aruncat intr-o varnita, de unde a iesit sanatos ; batut, incaltat cu cizme de fier si pus sa alerge ; la multe cazne a fost supus si in tot acest timp a fost batjocorit pentru credinta lui. Apoi i s-a cerut sa invie un mort, ingropat de mult timp ; rugandu-se deasupra mormantului, mortul a inviat, s-a inchinat sfantului si a slavit Dumnezeirea lui Christos.
Citeste...


Traditii, Sarbatori, Obiceiuri populare

Duminica Mironositelor - 4 Mai 2014

In cea de a treia duminica de la Paste, crestinii ortodocsi si cei de rit greco-catolic, sarbatoresc Duminica Mironositelor. Mai intai sa lamurim sensul actual al cuvantului „mironosita” a carui acceptiune este acum, acela de „femeie prefacuta”. Sensul care se da astazi acestui cuvant este complet gresit. Departe de aceasta deviere de la sensul real, cuvantul respectiv isi are radacina in cuvantul „mir”, el descriind pe acele femei care ungeau trupul mortului cu mir si mirodenii.
In vremea Domnului Nostru Iisus Christos era obiceiul ca trupul celui decedat sa fie uns cu un amestec de mirodenii, aloe si smirna, iar apoi cu mir si infasurat intr-un giulgiu, era pus in mormant. Dupa ce Iisus a fost rastignit, Iosif din Arimateea i-a luat trupul, L-a infasurat in giulgiu si L-a depus intr-un mormant, peste care a pravalit o lespede grea. Cand a fost inmormantat Mantuitorul, din cauza grabei, a fost omis acest ritual si femeile credincioase au hotarat sa-l indeplineasca ; a doua zi fiind sarbatoare, au hotarat ca duminica sa mearga la mormantul Sau. Au pregatit miresme, mirodenii si miruri, pentru a indeplini ritualul ( Luca 23:55-56 ), insa, din pricina durerii si a evenimentelor care s-au precipitat, au uitat un amanunt important.
Citeste...


Sfinti

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan - 8 mai

Ioan a fost ucenicul „cel iubit de Iisus”, care la Cina cea de Taina a pus capul pe pieptul Sau, intrebandu-L cine-L va vinde (Ioan 21:20-24). Apostolul Ioan, impreuna cu Petru si Iacov, au fost cei mai apropiati de Iisus ; ei au avut privilegiul de a asista la Schimbarea la Fata (Matei 17:1-8), la invierea fiicei lui Iair, au fost prezenti in Gradina Ghetsemani, apoi, Ioan impreuna cu Simon-Petru au fost la mormantul Invierii lui Iisus (Ioan 20:1-8). Ioan este acela care, aflandu-se la poalele crucii Sacrificiului lui Iisus, acesta i-a incredintat-o pe mama Sa, Sfanta Fecioara Maria (Ioan 19:25-27).
Dar cine a fost Ioan ? Tatal sau era Zevedei, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul Nascatoarei de Dumnezeu. Caci Iosif a avut patru feciori : Iacov, Simeon, Iuda si Iosif, dar si trei fete : Ester, Marta si Salomi, aceasta din urma fiind maica Apostolului Ioan. Deci, Mantuitorul era unchiul lui Ioan, pentru ca era fratele Salomiei, fiica lui Iosif. Despre Apostolul Ioan se spune ca a avut trei maici : Salomia din care s-a nascut ; a doua, tunetul, caci asa i-a zis Iisus, „fiul tunetului” si, cea de a treia, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pe care i-a incredintat-o Iisus de pe cruce ; Ioan a luat-o la el si a ingrijit-o pana la Adormirea Ei. Viata lui Ioan dupa Adormire a fost o viata inchinata Bisericii intemeiate de Christos ; in Efes a convertit patru sute de mii de barbati si a continuat sa propovaduiasca Cuvantul in Asia. In acest timp, cam pe la anul 90 d.Chr., Ioan a scris Evanghelia sa, probabil dictand-o unui scrib ca si Pavel, evanghelie diferita de a celorlalti trei evanghelisti, Matei, Marcu si Luca, din ea lipsind Parabolele, deoarece el scria lucruri petrecute in Ierusalim, care era la vremea aceea centru religios si politic. Christos descris de Ioan este Cuvantul, Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, a trecut la cele sfinte la venerabila varsta de 105 ani si 7 luni.
Citeste...


Sfinti

Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena - 21 mai

Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena, asemenea apostolilor, imparati crestini si protectori ai crestinismului, sunt comemorati impreuna in ziua mortii lui Constantin, care s-a savarsit din viata la 21 mai anul 337.

Marele imparat Constantin a primit de la parintii sai Consta si Elena, invatatura de a apara de prigonire pe crestini, la curtea tatalui sau fiind multi crestini in tot felul de dregatorii. Dupa moartea tatalui sau, Constantin a luat stapanirea imparatiei, fiind iubit de popor si de toata oastea tarii. In acelasi timp, imparatul Maxentiu care imparatea la Roma, dorea sa-l inlature pe Constantin de la carma Imperiului de Rasarit, pornind razboi impotriva sa ; in tot acest timp, Maxentiu prigonea la Roma nu numai pe crestini, ci el dedandu-se si la jertfa in cinstea zeilor pagani. Vazand acestea Constantin a pornit cu oastea sa, rugandu-se la Dumnezeul cel Adevarat sa-i ajute a izgoni pe tiran. Rugandu-se el cu multa credinta ( desi inca nu era crestinat ), inaintea unei batalii hotaratoare cu Maxentiu, in inferioritate numerica fiind, lui Constantin i s-a aratat in plina zi, pe cer o cruce mare din stele mai luminoase ca soarele si imprejurul ei, cuvintele „Prin acest semn vei birui”.
Citeste...


Editorial

Inviat-A ?

Invierea = minune Christologica sau minune obisnuita a oricarui amarat de crestin (viitor fericit) care a inteles si a acceptat ?

Vai voua, cei care nu acceptati Invierea !
Vai voua, cei care ati inteles, si nu acceptati !
Vai voua, celor care va e frica de moarte !

Fericiti voi care intelegeti sau macar acceptati Invierea lui Christos ca pe o personala si personalizata de intampinare quasicompetenta a unui fenomen unic (empiric numin minune) a vesniciei paradisiace ; dornica de o virtuosa si competenta accesare.
Citeste...


Editorial

Cele 7 rugi din „Tatal Nostru”

Adevarurile cosmice din spatele rugaciunii

Cea mai cunoscuta si iubita rugaciune a crestinilor este cea pe care Iisus Christos ne-a lasat-o si care ascunde in ea adevarurile cosmice, pe care cine oare le cunoaste mai bine, decat Creatorul lor. Prin aceasta rugaciune omul se inalta, aspira sa se inalte, aspira sa-si inalte fiinta catre Divinitate. Trebuie sa recunoastem - insa - ca rugaciunea este o forma de meditatie si, una cu o putere foarte mare de concentrare si accedere la nivele superioare. Pentru a reusi apropierea de fiinta pura, omul primeste ajutorul rugaciunii „Tatal nostru”. Insa, Iisus Christos a avertizat asupra felului in care ne rugam: „Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati” (Matei 6:7). Repetarea mecanica a rugaciunii (bolborosirea acelorasi vorbe) nu poate sa ne apropie de Dumnezeu. Este nevoie de intelegerea noastra, mai mult, de contopirea noastra cu spiritul acestei rugaciuni. In fiecare om traieste o picatura divina, iar cand omul se roaga cu toata fiinta sa, el ajunge la expresia cea mai profunda a naturii sale launtrice, acea picatura divina.
Citeste...


Editorial

Ce inseamna sa fii bun ?

Este convenabil pentru orgoliul multor oameni sa aiba parerea despre ei insisi ca sunt oameni buni. Si eu ma laud uneori ca sunt un om bun, uitand un lucru esential in aceasta privinta : ca trebuie sa am fie un termen de comparatie, fie o oglinda care sa reflecte un anumit aspect al realitatii. Si atunci problema daca sunt un om bun sau nu se schimba mult. Daca a fi bun inseamna a trai slujind Binele obiectiv, cel care nu depinde de dorintele mele personale si de neputintele mele, atunci pot face din "parerea" ca sunt bun o stradanie care sa imi indrume mereu sufletul spre a fi mai treaz si mai deschis catre ce este binele in sine, dincolo de interesele mele personale. Bunatatea este insotita de blandete si de nepartinire si ea se cunoaste, cum spunea evanghelistul, dupa roadele ei. Deseori parerea despre noi insine ca suntem buni este defapt o amagire care ne astupa judecata obiectiva si ne face sa traim intr-o iluzie. Totusi, cand ne aflam in multumirea de sine si in haloul presupusei noastre bunatati, trebuie sa facem doua lucruri.
Mai intai trebuie sa privim in jur catre cei care ne inconjoara in viata de zi cu zi. Ei sunt oglinda noastra. Oricat de greu ne poate parea acceptarea acestui fapt, lumea din jur este intr-adevar oglinda noastra. Ceea ce ne supara sau ceea ce este rau in lume, sunt neputinta noastra si supararea noastra. Cand cineva ne uraste si ne doare, atunci ne simtim ura noastra proprie. Cand cineva este neintelegator, ne intalnim tot cu neintelegerea noastra. Trebuie doar sa constientizam ca nimic nu ni se intampla fara sa faca parte din Sensul pe care Divinitatea l-a dat lumii si ca toate situatiile cu care ne intalnim, bune sau rele, ne apartin in totalitate. Ele sunt oglinzile noastre, sunt lectiile noastre, suntem noi insine in vointa si in faptele fiecarui om pe care il intalnim.
Citeste...


Articole

MANASTIREA TISMANA

Loc binecuvantat unde oamenii isi regasesc linistea

Situata la 30 km vest de orasul Tg-Jiu din judetul Gorj, Manastirea Tismana este un foarte vechi asezamant monahal din Tara Romaneasca.
Ctitorul manastirii este Cuviosul Nicodim (1310-1406) de neam valah, din partea de sud a Dunarii, dupa mama inrudindu-se cu domnitorii Basarabi si cu cneazul Lazar al Serbiei. In Tara Romaneasca, Cuviosul Nicodim a venit prin chemare divina, cu misiunea de a ridica o manastire intr-un loc ales special pentru cinstirea si pomenirea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Documentele istorice mentioneaza mai multe ctitorii ale sale si anume manastirile : Vodita, Gura Motrului, Topolnita, Visina, Aninoasa, Prislop, dar se spune ca Manastirea Tismana ar fi cea mai frumoasa si mai trainica dintre ctitoriile sale.
Sfantul a colindat destul de mult prin muntii Olteniei pentru a gasi locul cautat. Intr-una din acele zile, pe cand se odihnea langa un copac mare din lemn de tisa, a inceput a se ruga la Dumnezeu sa-i arate prin semn dumnezeiesc unde sa aseze sfantul Jertfelnic al viitorului lacas. Atunci s-a coborat asupra lui si asupra copacului un fascicul de lumina, iar un glas s-a auzit „Aici este locul unde am poruncit tie sa faci lacas de inchinaciune Maicii Mele cele Preaslavite si cu ajutorul ei si al meu, nu va lipsi voua, intru mantuirea voastra si slavirea asezarii voastre”. Se spune ca Sfantul Nicodim a taiat cu mana lui tisa cea mare si a asezat acolo Sfantul Prestol. De la acest lemn si de la vestitele paduri din zona, aceste locuri si-au luat numele de Tismana.
Citeste...


Articole

Ce importanta mai poate avea recunostinta?

Despre recunostinta se poate spune ca este o gratitudine, o obligatie morala pentru o binefacere, un sentiment de recunoastere a datoriei fata de un binefacator. Sub aspect psihologic, recunostinta mai poate avea o anumita importanta si tocmai din acest motiv, m-am hotarat sa va prezint cateva idei.
Daca in Statele Unite ale Americii si Canada, recunostintei ii este dedicata in luna noiembrie a fiecarui an o sarbatoare cunoscuta sub denumirea de „Thanksgiving Day”, pe la noi, recunostinta a ajuns mai mult o atitudine morala.
Celebrata sau nu, recunostinta ca sentiment, poate avea un rol deloc de neglijat, indeosebi pentru persoanele pentru care valorizarea ar avea si o alta semnificatie. La aceasta concluzie am ajuns recent, dupa o discutie cu cineva, care face parte din categoria persoanelor care obtin rezultate semnificative numai atunci cand simt ca sunt apreciate, eventual recompensate. Cine este de vina? Se pare ca mediul in care au crescut, educatia care le-a fost indusa... cine mai stie?
Nu este o noutate pentru nimeni, in ziua de azi, auzim din ce in ce mai putine cuvinte de multumire, iar recunostinta se exprima din ce in ce mai putin. Pe majoritatea dintre noi, acest lucru nu ne deranjeaza, dar sunt si persoane care, prin structura lor, sunt (sau au devenit cu timpul) mult mai receptive la acest sentiment de recunoastere a datoriei. Zilele trecute am cunoscut o astfel de persoana si am constatat ca lipsa indelungata a unei astfel de valorizari, o adusese in pragul depresiei.
Daca as fi incercat sa o aduc cu picioarele pe pamant, spunandu-i sec “Fericit cel ce nu asteapta recunostinta, acela nu va avea nicio dezamagire”, as fi gresit crunt. Nu oricine poate suporta o asemenea replica, asa ca a trebuit sa ma gandesc la altceva.
Citeste...


Editorial

Treptele inițierii creștine

“Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.”
Evanghelia după Marcu, 8,34

În spațiul oriental, inițierea era o problemă personală a căutătorului, ce dorea să se elibereze de suferință și de trăirea pe Pământ prin vieți repetate. Această inițiere orientală cuprindea șapte etape:
Abținerea – Yama
Urmarea simbolurilor cultice – Njama
Disciplinarea posturilor corpului – Asana
Educarea respirației – Pranayama
Trăirea în raport cu moralitatea – Pratjahara
Liniștea minții și unirea ei cu totul – Dharana și Dyana
Golirea de sine pentru a primi spiritualul – Samadhi


În Misteriile epocilor ulterioare, acționa alt impuls decât cel din Vechea Indie. Existau astfel trei trepte ale inițierii, care mergeau de la individual la social. Prima treaptă era reprezentată de ocultatio, retragerea în rugăciune sau meditație, dispariția față de lume în izolarea unei școli sau frății spirituale. Cea de-a doua etapă a inițierii vechi era caracterizată de moartea simbolică prin descensus ad inferos. Ceea ce era vechi trebuia să moară pentru a face loc noului să se manifeste. Ultima etapă a inițierii vechi era epiphania, revelatio sau revelarea celui care a revenit din ocultarea mistică și călătoria în moarte. Discipolul la inițiere trecea de la statutul de învățăcel la cel de inițiat și ieșea în lume pentru a împlini misiunea sa de conducător de popoare sau preot.
Inițierea veche parcurgea astfel cele trei etape:
Ocultatio sau retragerea
Descensus ad inferos sau moartea mistică
Epiphania sau ieșirea în lume


Pășind prin cele trei etape misteriale, inițierea creștină mistică presupune șapte etape, care au fost parcurse în mod arhetipal de Christos în ultima parte a Săptămânii Patimilor.
Citeste...


Rugaciuni

TOP 10 rugaciuni crestine

Cu smerenie si umilinta, propunem cititorilor nostri, 10 rugaciuni crestine, intr-o ordine aleatorie. Este doar o incercare de a va aminti cele mai cunoscute si iubite rugaciuni ale neamului romanesc, crestin de doua milenii si mult incercat in credinta sa, in anii de trista amintire din a doua jumatate a secolului al XX-lea.


1. Vom incepe cu copilaria cand, fiecare parinte ar trebui sa-si invete copilasii sa se roage, pentru a sadi in sufletul lor curat, inca de la inceputul vietii, credinta si sentimentele pioase.
Rugaciunea copiilor :
Citeste...


Editorial

Ce sunt cele noua ierarhii sau oranduielile ceresti ?

Crestinii cunosc de regula doar patru din cele noua ierarhii ingeresti, anume ingerii, doi dintre arhangheli (Mihail si Gabriel) si serafimii si heruvimii, datorita rugaciunilor inchinate Maicii Domnului, care este comparata cu aceste doua cete ingeresti cele mai apropiate de Tatal Ceresc.
Sfantul Dionisie Pseudo-Areopagitul este primul care numeste si organizeaza ierarhiile ceresti intr-un mod complex si clar, asezand lumea spirituala dupa functii, atributii si puteri ale fiintelor din cadrul ierarhiilor. Dionisie Pseudo-Areopagitul a primit supranumele de „parinte al numelor ierarhiilor” datorita acestui fapt, care a facut ca de la el incoace sa folosim denumirile sale pentru fiintele spirituale si organizarea lor in lumea spirituala.
Ierarhiile ceresti sunt dispuse in trei triade. Triada superioara cuprinde Scaunele sau Tronurile, Heruvimii si Serafimii, triada din mijloc Exousiai sau Stapaniile, Dynamis sau Puterile si Kyriotetes sau Domniile, iar cea inferioara si mai apropiata oamenilor cuprinde Ingerii, Arhanghelii si Incepatoriile sau Arhaii. Cele trei oranduieli poarta si nume traditionale romanesti, de origine slava de regula, dar se folosesc totodata si terminologiile latina si ebraica.
Citeste...


Editorial

Inceputurile scrisului in limba romana si Diaconul Coresi

In afara filologilor sau iubitorilor de carte veche, putini romani stiu astazi cum s-a nascut scrisul romanesc si care au fost eforturile depuse pentru aceasta. Intre istorici ai limbii au fost multe dispute privind inceputurile scrierii romanesti, caci primul document care s-a pastrat pana astazi este Scrisoarea lui Neacsu ot Dragopole catre Hanas Benkner ot Brasov, datata 1521. Pentru ca limba acestui document este dezvoltata si coerenta, toti cercetatorii au presupus ca exista deja o practica a limbii scrise private sau oficiale, care a putut forma anumite expresii si chiar o traditie a scriiturii. In secolul al XVI-lea intalnim multe documente si carti in limba romana, care vor urma scrisorii boierului Neacsu.
Daca in Europa occidentala a secolelor XV- XVI in documente oficiale si private se foloseau in paralel limba poporului si latina de cancelarie, in tarile romane lucrurile au fost diferite, caci marea slava in care se aflau a impus limba slavona atat ca limba de cancelarie, cat si a scrisorilor private. Posibilele documente in limba romana anterioare secolului al XVI-lea au fost atat de sporadice incat nu au supravietuit timpului. In afara Psaltirii Scheiene pe care I. Bianu o plasa la sfarsitul secolului al XV-lea, singurul document despre care s-a afirmat cu argumente ( de catre prof. D. Serbu ) ca ar fi anterior acestei perioade este Legenda Sfintei Duminici din cadrul Manuscrisului de la Ieud, legenda ce poarta anul 6900 ( 1391-1392 ). Autenticitatea acestei datari este insa negata de mare parte din cercetatori. In vremea in care DaVinci isi redacta mini-tratatele de stiinta in Italia, in tarile romane abia apareau primele tipare slavone.
Citeste...


Editorial

Arsenie Boca - rugaciunea de dimineata

Am stat mult sa ma gandesc daca este bine sa scriu un articol despre Parintele Arsenie Boca, datorita respectului pe care i-l port Avvei. Caci in ultima vreme a scrie sau a vorbi despre Parinte mi se pare ca aduce un deserviciu misiunii sale autentice. Oameni care nu il cunosc, care nu s-au apropiat nici carturareste, nici duhovniceste de opera sa, au lansat o cultura intreaga a icoanelor si zicerilor lui Arsenie Boca. Iar acest lucru ma intristeaza profund. Caci Parintele a fost un om modest, retras, care a vorbit despre mari Taine ale cunoasterii si crestinismului cosmic in cercuri mici, restranse, in conversatii private, iar a vulgariza prin expunere si difuzare publica aceste adevaruri soptite le face sa isi piarda sensul si sa fie deseori gresit intelese de mare parte din cei care le intalnesc pe aceste cai. Putem aprecia faptul ca desi a fost necunoscut in viata, acum este cunoscut in intreaga ortodoxie, insa acest lucru risca sa devina tot mai mult un fapt comercial si lipsit de sens.
Pentru acest motiv articolul meu despre viata si opera Parintelui Arsenie Boca va mai astepta un timp pana sa apara, pentru ca sunt prea tulburi apele din jurul persoanei sale acum. As vrea insa sa impartasesc pe aceasta cale din experienta mea cu rugaciunea de dimineata a Parintelui, care mi-a insotit drumul personal meditativ mult timp. Sper astfel ca cei care au nevoie de o rugaciune sau un fundament pentru meditatie la inceputul unei zile pot gasi aici cateva observatii utile. Pentru ca circula pe internet si in brosuri editate de biserici versiuni multiple ale acestei rugaciuni, eu am optat pentru varianta mai putin canonizata, insa mai simpla pe care am primit-o de la cativa discipoli de-ai parintelui care l-au avut ca duhovnic in anii '80. Este versiunea pe care o consider cea mai profunda si alaturi de care mi-am inceput mult timp ziua.
Citeste...


Articole

Parintele Galeriu - Cel datator de speranta

Parintele Galeriu - cel datator de pantofi saracilor... Asa a fost cunoscut, cel care, mergand pe strada si vazand un om descult, s-a descaltat si l-a incaltat pe acesta, iar el a pornit inainte descult, ascunzandu-si picioarele goale sub sutana, pentru ca nimeni sa nu-i banuiasca gestul crestinesc... dar Cel de Sus a vazut si a vrut ca noi sa stim...

Cine a fost Parintele Galeriu ?

Mai intai a fost pui de tarani nascut la 21 noiembrie 1918, in Razesi -Bacau, unde a facut Scoala Primara ; apoi, crescand, a mers la Seminarul Teologic „Sf. Gheorghe” din Roman, ajungand in anul 1942 la Facultatea de Teologie din Bucuresti si devenind doctorand la Institutul de Teologic Universitar si apoi Doctor in Teologie in anul 1973. Dar pana a ajunge la aceasta treapta, a fost preot in Podu Valeni din Prahova ( 1943-1947 ) si preot in Parohia „Sf.Vasile” din Ploiesti ( 1947-1973 ). A fost apoi transferat ca „spiritual” la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti ( 1973-1974 ), unde a fost, pe rand, lector ( 1974-1977 ) si profesor titular ( 1977-1991 ) ; intre timp ( 1990 ) a devenit Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. In anul 1992 a fost profesor consultant si conducator de Doctorat la Universitatea Bucuresti. Inca din anul 1974 Parintele Galeriu a fost preot paroh al Bisericii „Sfantul Silvestru” din Bucuresti, unde a ramas pana la obstescul sau sfarsit din 10 august 2003.

Citeste...


Articole

Americanii, europenii si credinta

Este - practic - imposibil ca dvs. sa nu fi citit stirea de presa, prezenta pe toate site-urile, in toata presa scrisa pe suport-hartie si - daca nu ma insel - si in presa audiovizuala, stire care se refera la studiul Centrului de Cercetari Pew, citat de AFP. Efectuat in SUA, pe un esantion de 35.000 de persoane, sondajul releva faptul ca noua din zece americani cred in Dumnezeu, opt din zece cred in miracole ( infaptuite de Divinitate ) ; se mai dau procente care arata cam cati cred in Rai ( destul de multi ) si cati in Iad ( mai putini ! ) si se mai spune ca 3/4 dintre repondenti - se roaga zilnic. Cam asta este stirea si nu este nimic de mirare in ea caci, daca s-ar efectua un sondaj asemanator mai incoace, inspre noi, lucrurile ar fi cel putin asemanatoare, daca nu cumva, procentul de „credinciosi” ar fi mai mare ! Ceea ce este foarte posibil.
Citeste...




Parapsiholog Radu Botez - parapsihologie paranormal astrologie

© Copyright 2007 - 2014 rugaciuni.ro     Toate drepturile rezervate     Mentiuni Legale
* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.

Site-ul oficial al Asociatiei de Astrologie si Parapsihologie ElyStar       (www.aapes.ro) Revista ElyStar OnLine - de Parapsihologie si Astrologie       (www.elystar.ro) Revista de medicina alternativa  (www.infoterapii.ro) Horoscop 2014 - berbec taur gemeni rac leu fecioara balanta scorpion sagetator capricorn varsator pesti Info Parapsiholog - Cabinet de Parapsihologie Paranormal Astrologie Revista Info Cosmetica  (http://www.infocosmetica.ro) Carte Psihologie Parapsihologie Revista de Superstitii       (www.superstitii.ro) Revista Vietilor Anterioare       (www.reincarnare.ro) Paranormal - Parapsihologie  (http://www.paranormal-parapsihologie.com) Revista OnLine de Interpretare a Viselor                              (www.oniromantie.ro) Cabinet OnLine de Parapsihologie - Parapsiholog Radu Botez (http://www.parapsiholog.ro) Portal Esoteric (http://www.parapsiholog.eu) Carte Reincarnare Revista de Arte Martiale - Budo Gym  (http://www.revista.budogymclub.ro/) Revista de Rugaciuni (http://www.rugaciuni.ro) Budo Gym Club - Dojo de Kyokushin Karate Forum de VISE - Oniromantie.ro (http://www.forum.oniromantie.ro) Astrologie Tarot Horoscop Numerologie Carte SEX si Zodii Magazin Ezoteric Revista Arta-Sexului - (http://www.arta-sexului.ro)