Sfintii Trei Ierarhi - 30 ianuarie
La 30 ianuarie crestinii ortodocsi sarbatoresc pe Sfintii Trei Ierarhi : Vasile cel Mare, Grigorie Teologul - Cuvantatorul lui Dumnezeu si Ioan Gura de Aur, care au trait in secolul al IV-lea al erei crestine, denumit - pe drept - „secolul de aur al crestinismului”. Sfantul Grigorie Teologul este simbolul stiintei teologice, sfantul Vasile cel Mare este simbolul energiei si actiunii puse in slujba oamenilor, iar sfantul Ioan Gura de Aur este simbolul ravnei apostolice prin cuvant si fapta ; Sfintii Trei Ierarhi au lucrat, toti trei, pentru indreptarea vietii credinciosilor, dupa invatatura Domnului nostru Iisus Christos.
Citeste...
Intampinarea Domnului 2 Februarie
Dupa 40 de zile de la nasterea Sa, Pruncul Sfant a fost dus la Templu din Ierusalim. Dupa Legea lui Moise ( Lev.12:2-8 ), femeia nu putea intra in Templu timp de 40 de zile dupa nastere, dar apoi, ea venea cu pruncul nou-nascut si aducea drept jertfa o pereche de turturele sau doi pui de porumbei pentru sacrificiul purificarii. Desi Sfanta Fecioara Maria nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a nascut pe Pruncul Iisus, fara stricaciune, ea s-a supus cu smerenie Legii Domnului.
In acel timp, in Ierusalim, traia un om crestin ce ducea o viata sfanta, pre numele sau Simeon, care fusese instiintat de Duhul Sfant ca nu va muri „inainte ca sa vada pe Christosul Domnului”.
Citeste...
Parintele Galeriu - Cel datator de speranta
Parintele Galeriu - cel datator de pantofi saracilor... Asa a fost cunoscut, cel care, mergand pe strada si vazand un om descult, s-a descaltat si l-a incaltat pe acesta, iar el a pornit inainte descult, ascunzandu-si picioarele goale sub sutana, pentru ca nimeni sa nu-i banuiasca gestul crestinesc... dar Cel de Sus a vazut si a vrut ca noi sa stim...
Cine a fost Parintele Galeriu ?
Mai intai a fost pui de tarani nascut la 21 noiembrie 1918, in Razesi -Bacau, unde a facut Scoala Primara ; apoi, crescand, a mers la Seminarul Teologic „Sf. Gheorghe” din Roman, ajungand in anul 1942 la Facultatea de Teologie din Bucuresti si devenind doctorand la Institutul de Teologic Universitar si apoi Doctor in Teologie in anul 1973. Dar pana a ajunge la aceasta treapta, a fost preot in Podu Valeni din Prahova ( 1943-1947 ) si preot in Parohia „Sf.Vasile” din Ploiesti ( 1947-1973 ). A fost apoi transferat ca „spiritual” la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti ( 1973-1974 ), unde a fost, pe rand, lector ( 1974-1977 ) si profesor titular ( 1977-1991 ) ; intre timp ( 1990 ) a devenit Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. In anul 1992 a fost profesor consultant si conducator de Doctorat la Universitatea Bucuresti. Inca din anul 1974 Parintele Galeriu a fost preot paroh al Bisericii „Sfantul Silvestru” din Bucuresti, unde a ramas pana la obstescul sau sfarsit din 10 august 2003.
Citeste...
Cine sunt sfatuitorii nostri ?
O mare greseala pe care o fac multi dintre oameni, este aceea ca ezita sa ceara un sfat atunci cand au mare nevoie. Si de ce fac ei asta ? In primul rand de rusine, in al doilea rand de frica de a nu fi considerati ca insuficient instruiti, eventual de a nu gresi din vina altcuiva. Exista persoane care considera sfatul o slabiciune manifestata, altii o cersetorie informationala. Uita cu desavarsire momentele de cumpana cand au fost nevoiti sa faca acelasi lucru !
Din punctul meu de vedere, a cere sfatul cuiva avizat, este echivalent cu solicitarea celei de-a doua opinii si il consider un semn de maturizare intelectuala. Bineinteles, cand afirm asta ma gandesc la sfaturile cu adevarat importante si nu la cate lingurite de zahar sa pui in cafea !
In dictionarul limbii romane, sfatul este definit ca un indemn, o indrumare, o invatatura, o povatuire. Analizand putin semnificatia acestui cuvant, se poate deduce cu usurinta, faptul ca, fiind vorba de invatatura, ea trebuie ceruta de la cei cu adevarat in masura sa ofere recomandarea potrivita. Sfetnici au existat din cele mai vechi timpuri. La inceput se numeau mari intelepti, maestri, duhovnici, sau inalti dragatori care sfatuiau si pe mai marii tarilor, in probleme de conducere. In zilele noastre, aceasta indeletnicire a fost ridicata la rang de profesie si au aparut consilierii, nefiind altceva decat persoane care se considera a fi acumulat suficiente informatii intr-un anumit domeniu, incat sa poata face conexiunile necesare pentru a emite decizii de valoare.
Citeste...
... „Aur, smirna si tamaie”
Flora biblica tamaduitoare
Marea Carte a intelepciunii, Biblia, descrie cateva din plantele, arborii si arbustii pe care Dumnezeu ni le-a lasat si care, pe langa alte calitati, au si virtuti tamaduitoare. Inca de la inceputul Bibliei, si anume din Genesa 37:25, cand fratii lui Iosif l-au vandut ismaelitilor pe acesta, sunt pomenite caravanele venind din Galaad cu camilele incarcate cu „tamaie, cu leac alinator si smirna, pe care le duceau in Egipt”, Cartea continua sa pomeneasca numeroase plante, arbori si arbusti datatoare de foloase tamaduitoare, estetice sau sacre. Mergand mai departe, Noul Testament ne spune ce anume au adus in dar Magii de la Rasarit pruncului Iisus, ca fiind cele mai alese si mai pretuite comori: ... „si-au deschis vistieriile si i-au adus daruri : aur, tamaie si smirna” ( Matei 2:11 ). Sunt doar cateva exemple, din care cititorul trebuie sa vada cat de pretuite erau - si sunt inca - pentru virtutile lor vindecatoare, componentele florei creata de Dumnezeu pentru noi.
Citeste...
Superstitiile si Religia
Motto:
“Superstitia este fata de religie, ceea ce astrologia este fata de astronomie: fiica nebuna a unei mame intelepte”.
(Voltaire)
Avand in vedere faptul ca acest subiect a fost pe larg comentat, argumentat, dezbatut, afirmat, aparat sau atacat, scriindu-se despre el in mod pozitiv sau negativ, in presa scrisa sau audio-vizuala, poate ca n-am fi abordat acest subiect.
Ne-a schimbat parerea un recent sondaj al Fundatiei Soros, referitor la modul in care percep romanii religia; astfel, intr-un raport preliminar se spune ca “un numar semnificativ (de credinciosi romani n.n.) cred si in existenta unor fenomene sau ritualuri [...]: un procent semnificativ cred in deochi (60%), in oameni cu puteri speciale, prezicatori, tamaduitori, clarvazatori (47%), in astrologie si horoscop (25%), in... extraterestri (23%). In acelasi timp, 88% cred in existenta sufletului si un procent de 87% cred in pacat sau in existenta Raiului”.
Este fara indoiala faptul ca romanul este original nu atat in modul de a vedea credinta, cat in modul de a o respecta. Caci, care credincios adevarat poate sa creada, in acelasi timp, in superstitii, atat timp cat Biserica le infiereaza, ca fiind lucrarea Satanei? Poporul roman se lauda ca e crestin de 2000 de ani, dar atitudinea si comportamentul sau fata de religie nu este la inaltimea celor 2000 de ani !
Frica versus Credinta
Este stiut ca religia se bazeaza pe credinta, iar superstitia pe frica. Adevaratul credincios nu se teme caci se crede pazit de Dumnezeu. Superstitiosul, daca vede o pisica neagra, se intoarce din drum, ca pe el nu-l pazeste nimeni. Fiecare dintre acestia se “apara” in felul sau; primul se roaga Divinitatii, cel de-al doilea implineste o treaba lumeasca, se intoarce din drum. Si, totusi, unele superstitii s-au nascut din credintele religioase, acest lucru fiind printre putinele care pot face o legatura intre superstitie si religie. Se stie ca ateii si agnosticii vad orice religie ca fiind o superstitie, dar omul de rand care nu prea stie de agnostici, cam “incurca” notiunile, amestecand de-a valma, religia cu superstitia. Superstitiile insa au o vechime atat de mare incat trebuie sa treaca inca multa-multa vreme pana cand omenirea sa se hotarasca sa renunte la ele; acestea fiind ramasite idolatre si pagane de pe vremea dacilor, care se inchinau la zeitati, motiv pentru care s-au nascut multe superstitii in vremea aceea. Multe s-au pastrat, unele au pierit, iar intre timp s-au creat altele, noi. Iar intre acestea sunt cateva, poate mai multe decat vom exemplifica aici, generate tocmai de credintele religioase. Astfel, superstitia spune ca “poarta ghinion sa treci pe sub o scara”, iar asta se trage din credinta ca scara, pamantul si peretele formeaza un triunghi, care simbolizeaza Sfanta Treime, trecerea prin acel triunghi fiind considerata o violare a Trinitatii, care aduce ghinion. “Nu varsa sarea”, iar daca ai varsat-o, trebuie aruncata peste umar, pentru orbirea spiritelor rele.
Citeste...
Martiri pentru credinta
Nicaieri nu este un loc mai potrivit spre a vorbi despre o carte ce contine marturii despre martirii intru Christos, decat intr-o revista intitulata „Rugaciuni”. Caci rugaciuni trebuie sa aducem pentru cei care au colaborat la scrierea acestei carti si pentru aceia despre care vorbeste ea. Ne referim la volumul intitulat „Martiri pentru Hristos, din Romania, in perioada regimului comunist” aparuta la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Biseriii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2007. La initiativa Fundatiei St.Gerhard’s din Germania, sustinuta de Bisericile istorice din Romania, a fost declansata o ampla activitate de cercetare in arhivele confesionale si cele ale Securitatii, in scopul identificarii celor intemnitati si ucisi in detentie in vremea regimului comunist din Romania. In scopul recuperarii martirajului crestin in acele vremuri, cat mai ales pentru reconcilierea religioasa, Bisericile istorice au fost de acord cu aceasta initiativa si cu participarea lor la ea. In volum sunt prezentati martiri crestini ortodocsi, romano-catolici si lutherani.
Citeste...
Cum sa traiesti... bine, fara niciun banut in buzunar - Daruind vei dobandi
Motto: "Nu va ingrijorati de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale." MATEI, 6-34
Banii nu aduc fericirea. Acestea e un dicton ce pare absolut perimat in zilele noastre, cand aproape totul pare a fi de vanzare. Banii pot cumpara o casa, dar nu un camin... Exista atat de multi oameni care mizeaza totul pe aspectul pecuniar al vietii. Din pacate pentru ei, este singurul aspect al existentei lor. Acestia ignora, voit sau nu, toate celelalte aspecte ale vietii, micile bucurii care dau farmec vietii. Aceasta adevarata obsesie pentru acumulare, doar de dragul acumularii banilor, fara ca acestia sa reprezinte o bucurie, o placere, placerea de a trai momentul , de a darui, de a impartasi - aceasta obsesie saraceste enorm sufletele semenilor nostri. Ei sufera in fond de o boala ciudata, de un gol sufletesc.
"Dar nu putem trai fara bani!", ar putea exclama cei mai multi. "Avem nevoie de bani pentru a putea trai decent, pentru a supravietui !" Asa s-ar putea spune la prima vedere. Insa este posibil sa traiesti... bine, fara niciun banut in buzunar. Heidemarie Schwermer este dovada vie a acestui fapt.
Heidemarie si-a oferit un an pentru a experimenta o existenta fara bani. In 1996 a facut pasul decisiv : a renuntat la job, la reteaua sa de troc, si-a donat toate bunurile, a reziliat toate conturile bancare si asigurarea de sanatate. Toate acestea pentru un an. Nu ar fi crezut ca va rezista atat. Ar fi trebuit sa fie o experienta de douasprezece luni, insa a devenit un mod de viata ce dureaza de cincisprezece ani.
Citeste...
Cine a fost Sfantul Francisc d’Assisi ?
Pe numele sau laic de Ioan al lui Petru si Pica Bernardone, cel care va ramane in memoria posteritatii sub numele de Sfantul Francisc d’Assisi, a fost unul dintre personajele cele mai proeminente ale anilor 1000, el fiind intemeietorul Ordinului Fratilor Minoriti, ordin calugaresc cunoscut sub numele de Ordinul Franciscanilor. Dar el nu a fost numai atat, dupa cum vom vedea.
Ioan-Francisc
S-a nascut la cca. 1181/1182 in orasul Assisi, din Italia, in familia unui negustor de stofe scumpe. La nastere a primit numele de Ioan, fiind botezat in lipsa tatalui sau, plecat cu negustoria sa ; la intoarcere, tatal multumit de afacerile incheiate in Franta, ii schimba numele : Ioan se va numi Francisc ( „francezul” ). Copilaria si adolescenta sa se petrec in aceasta familie bogata, ingrijit cu dragoste de donna Pica, mama sa. Are numerosi prieteni si este foarte agreat de acestia, pentru voiosia si generozitatea sa ; se bucura de dans, mancare buna, poezie, prietenie, dragoste. Convertirea lui se va face treptat, in mai multe etape ; evenimentele exterioare se vor impleti cu maturizarea sa launtrica, relevandu-i tanarului din Assisi, calea de exceptie ca va trebui sa o urmeze intru slujirea lui Dumnezeu si a oamenilor.
Citeste...
Ce sunt cele noua ierarhii sau oranduielile ceresti ?
Crestinii cunosc de regula doar patru din cele noua ierarhii ingeresti, anume ingerii, doi dintre arhangheli (Mihail si Gabriel) si serafimii si heruvimii, datorita rugaciunilor inchinate Maicii Domnului, care este comparata cu aceste doua cete ingeresti cele mai apropiate de Tatal Ceresc.
Sfantul Dionisie Pseudo-Areopagitul este primul care numeste si organizeaza ierarhiile ceresti intr-un mod complex si clar, asezand lumea spirituala dupa functii, atributii si puteri ale fiintelor din cadrul ierarhiilor. Dionisie Pseudo-Areopagitul a primit supranumele de „parinte al numelor ierarhiilor” datorita acestui fapt, care a facut ca de la el incoace sa folosim denumirile sale pentru fiintele spirituale si organizarea lor in lumea spirituala.
Ierarhiile ceresti sunt dispuse in trei triade. Triada superioara cuprinde Scaunele sau Tronurile, Heruvimii si Serafimii, triada din mijloc Exousiai sau Stapaniile, Dynamis sau Puterile si Kyriotetes sau Domniile, iar cea inferioara si mai apropiata oamenilor cuprinde Ingerii, Arhanghelii si Incepatoriile sau Arhaii. Cele trei oranduieli poarta si nume traditionale romanesti, de origine slava de regula, dar se folosesc totodata si terminologiile latina si ebraica.
Citeste...
De la cine mai putem invata lectia rabdarii ?
A fost odata un om foarte necajit. De foarte tanar a suferit de o multime de boli, dar a rabdat cu demnitate toate suferintele, nepierzandu-si nici macar o clipa speranta ca se va vindeca.
Si anii au trecut, omul a inceput sa imbatraneasca si de vindecat tot nu se vindeca, indiferent de eforturile pe care le facea. Mai in gluma mai in serios, oamenii il intrebau “De unde atata rabdare? Mai ai, mai ai?”
Intr-o zi a fost vizitat de catre preotul satului. Fara a astepta prea mult parintele i-a spus :
- Te cunosc de o viata. Ai suferit ca nimeni altcineva, dar te-ai deosebit de ceilalti nu prin asta, ci prin calitatile pe care le ai. Esti cel mai bun exemplu de rabdare si buna-credinta. Cum ai reusit? Te rog, invata-ma si pe mine, ca la randu-mi, sa-i pot invata pe altii.
- Parinte si eu m-am maniat pentru neputintele mele, dar intr-o noapte am avut un vis. Se facea ca o multime de ingeri impleteau o minunata coronita. “Pentru cine faceti aceasta coronita?” i-am intrebat. “Pentru tine” le-a fost raspunsul. “Si cand va fi gata?” i-am intrebat curios. “Cand vei fi rabdat de ajuns” le-a fost raspunsul. Din acea noapte, eu am hotarat sa am rabdare, in primul rand cu mine si ceva mai multa cu altii.
Multumind Divinitatii ca a fost ales doar sa-i indrume pe altii si nu sa exemplifice semnificatia rabdarii prin suferinta, parintele a plecat ingandurat. Stia mai demult timp proverbul “cu rabdarea treci marea”, dar abia acum a inteles ca rabdarea este o floare foarte rara care nu creste in gradina tuturor...
Ce ar mai fi de adaugat?
Citeste...
Rugaciunea Cantecul Creaturilor ( Cantecul fratelui Soare )
Preasfant Atotputernic si Preabun stapan, ale tale sunt lauda si marirea si binecuvantarea. Numai tie, Preainalte, ne marturisim, insa nici un om nu-I demn sa te pomeneasca.
Lauda tie, Domnul meu, impreuna cu toate fapturile tale si inainte de toate maritului frate Soare, prin care tu stralucesti si prin care dai lumina ; el care e prea frumos si imparte neasemuite luciri si despre tine, Preainalte, ne da stire.
Lauda tie, Domnul meu, pentru sora Luna si pentru surorile Stele, pe care tu le-ai creat pe cer si le-ai asezat acolo asa de nepretuite si minunate.
Lauda tie, Domnul meu, pentru fratele nostrum Vantul si pentru Aer si pentru Nori si pentru Cerul senin, pentru toate fapturile tale, carora le dai ocrotire.
Lauda tie, Domnul meu, pentru sora noastra Apa, ea e asa de utila si umila, nepretuita si casta.
Citeste...
Ankh-ul si crucea crestina
Cand nu poarta la gat, pe un lantisor, o cruciulita, multi oameni, femei si barbati, poarta o alta „cruce”, sub forma de T cu un oval deasupra barei orizontale; ei nu-i cunosc nici denumirea, nici originea, nici simbolistica; o poarta doar ca amuleta sau podoaba, pur si simplu. Dar aceasta este crucea egipteana, numita „ankh”. Cuvantul „cruce” provine din latinescul „crux”, „crucis” si corespunde grecescului „strautos”. Crucea, asa cum o cunoastem astazi, nu este o „inventie” a crestinismului, ea fiind cunoscuta din vremuri stravechi, dinainte de era crestina, in epoca de piatra fiind scrijelita sau pictata pe peretii pesterilor preistorice. Plautus a pomenit crucea in sensul de „chin moral”. Venind mai incoace in timp, toiagul lui Aaron si stalpul cu sarpele lui Moise din Vechiul Testament, simbolizau si ele crucea. Si mai tarziu, in Biblie, Marcu 8:34, se arata ca Iisus a spus „sa-si ia crucea” in sensul spiritual de ispasire.
Citeste...
Cine a fost Padre Pio ?
Motto :
„In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Iisus Christos...”
(Galat. 6:14)
Cuvintele apostolului Pavel, citate in motto, sunt aplicabile celui care a fost, inainte de a intra la manastire, Francisc Forgione, cunoscut in timpul vietii pamantesti ca „Fratele stigmatizat” , devenit dupa moarte - Sfantul Pio de la Pietrelcina. Nascut la 25 mai 1887, a fost un copil cum rar se vedea in vremea aceea, ascultator, frecventa zilnic biserica, se ruga cu pasiune. La 16 ani a devenit cleric in Ordinul Capucinilor, iar in 1910 a fost sfintit preot in Domul din Benevetto. Incepand din septembrie 1916 il gasim in San Giovani Rotondo, pe Gargano, unde, cu mici intreruperi, a ramas pana la sfarsitul vietii sale pamantesti. Darul stigmatelor l-a primit la 20 septembrie 1918, pe cand se ruga la Crucifixul din vechea bisericuta ; avea atunci 31 de ani. Intr-o scrisoare adresata parintelui Benedict, el a descris cum un personaj misterios, cu mainile, picioarele si coasta sangerande, i s-a aratat si dupa disparitia acestuia, Padre Pio a vazut ca mainile, picioarele si coasta sa „erau gaurite” si din rani - sangera. Timp de 50 de ani de rugaciune, umilinta, suferinta si jertfa a indurat Padre Pio, devenit cunoscut ca Fratele stigmatizat ; el a trait o viata cucernica, indreptandu-si spiritul catre Dumnezeu, infiintand numitele „Grupuri de Rugaciune”, neuitand nici pre fratii sai, prin construirea unui spital pentru acestia, numit „Casa de Usurare a Credintei”. Cu putin timp inainte de urcarea sa la Ceruri, in septembrie 1968, mii de credinciosi, devotati si fii spirituali ai sai, s-au strans la San Giovani Rotondo pentru comemorarea a 50 de ani de la primirea stigmatelor si a celebra a patra intalnire internationala a Grupurilor de Rugaciune. Atunci, nimeni nu-si inchipuia ca la 23 septembrie, ora 2:30 Padre Pio se va duce la Cer.
Citeste...
