|
|
|
|
|
|
Rugaciunea saptamanii Rugaciunea Cantecul Creaturilor ( Cantecul fratelui Soare )
Diverse Rugaciuni Padre Pio - Ce este rugaciunea ?
TOP 10 rugaciuni crestineCu smerenie si umilinta, propunem cititorilor nostri, 10 rugaciuni crestine, intr-o ordine aleatorie. Este doar o incercare de a va aminti cele mai cunoscute si iubite rugaciuni ale neamului romanesc, crestin de doua secole si mult incercat in credinta sa, in anii de trista amintire din a doua jumatate a secolului al XX-lea.
Editoriale
Articole
Despre ingeri
Religia si ZodiileMuzicaDe la cititoriPartenerii Revistei
Promo
|
EditorialDespre exorcism si exorcizare 
|
Promo
Traditii, Sarbatori si Obiceiuri populare
Pro si contraRecomandari Arhiva de Articole - General Editor A.A.P.E.S.
Sfinti
Promo
|
|
© Copyright 2007 - 2010 rugaciuni.ro Toate drepturile rezervate Mentiuni Legale 
|
Cititorii revistelor 
„tamaduitoare” si altele. Dar marturiile de necontestat despre exorcizare, ne-au fost aduse de Sfanta Scriptura - Biblia - care descrie, in numeroase capitole ale sfintilor evanghelisti Marcu, Luca si Ioan, exorcizarile pe care le-a facut Iisus Christos. De exemplu, Ioan vorbeste despre Marea Exorcizare pe care Iisus o va face la Cea de a Doua Venire a Sa ; dar se mai vorbeste si despre vindecarea indracitilor, facuta de Iisus, in fata unei numeroase multimi ; sa nu uitam ca si apostolii au primit darul Duhului Sfant si ca, la randul lor, au facut si ei exorcizari, printre altele. Marile exorcizari prin foc, practicate in Evul Mediu, au adus multe creaturi omenesti, vinovate sau nu de a fi posedate de diavol, spre a fi arse pe rug. Nu vom spune mai mult despre aceste arderi pe rug, deoarece multe s-au datorat fanatismului religios, dar si unor superstitii total absurde ; altele au fost rezultatul unor razbunari personale, altele datorate obscurantismului, inapoierii si ignorantei. In timpurile mai apropiate de noi, Bisericile au practicat si practica si astazi exorcizarile, dupa reguli prestabilite de canoane.
Dr. Marcus Gossler descrie exorcismul ca fiind „o actiune religioasa, la care un ( pretins ) obsedat este eliberat de un ( presupus ) diavol din el” ; Catehismul Bisericii Catolice il defineste ca pe „un act public al Bisericii, savarsit cu autoritate, in numele lui Iisus Christos, prin care se cere ca o persoana sau un obiect sa fie aparat impotriva influentei diavolului”. Exorcizarea diavolului se face numai de catre un preot cu licenta expresa de la episcop si numai dupa normele stabilite de Biserica. Cea mai simpla forma de exorcizare este Botezul ( dar, acesta este mai mult decat ne inchipuim noi ) ; apoi in Matei 17:21 se arata ca dracii pot fi scosi prin post si apa sfintita ; si, in fine, exista exorcizarea prin practicile bisericesti. 
In Biblie sunt descrise exorcizarile facute de Iisus, cu toate simptomele celor posedati. Astfel, un indracit din Capernaum, care era potrivnic influentei divine, este descris in Marcu 1:21-28 ; forta fizica a posedatilor, in Marcu 5:2-13, unde se arata cum se manifesta posedatii: tipa, se automutileaza, nu pot fi legati pentru ca rup lanturile cele mai groase, nu pot fi stapaniti ; in Marcu 9:17-26 sunt descrise tulburari ale functiilor organice: posedatii fac spume la gura, scrasnesc din dinti, raman tepeni, au tentative de suicid prin foc, apa sau alte metode si ranirea propriei persoane sau a altora. Alte simptome ale posedatilor : purtare agresiva ( ca mai sus ), teama, repulsia fata de obiecte sfinte, imposibilitatea pronuntarii numelui lui Iisus Christos sau, dimpotriva, auto-atribuirea de personalitati divine. Exorcismele facute de Iisus Christos sunt descrise in Marcu 1:23-26, Luca 8: 26-39, Marcu 3:15 si altele ; nu vom reveni asupra lor, cei interesati gasindu-le in Sfanta Scriptura - Biblia.
Se poate spune ca omul lucreaza pentru diavol, pentru ca, in primul rand este ispitirea si apoi savarsirea pacatului ( ex. pacatul adamic ). Diavolul poate influenta posedatul sa-si pricinuiasca rau siesi sau altora, poate sa ia in stapanire cu spiritul sau diavolesc, trupul acestuia si puterile inferioare ale sufletului ; nu insa si pe cele superioare ale sufletului, vindecarea indracitului fiind posibila astfel prin practicile bisericesti. Daca ne intrebam cum se explica posedarea demonica, avem cele de mai sus : prin savarsirea pacatului, care poate fi : lepadarea de credinta, recurgerea la vrajitoare, negarea divinitatii, blasfemia si altele, dar si prin blestemul altora ori prin incheierea unui pact cu diavolul. Aceste cai ne sunt necunoscute ; si sunt astfel tuturor acelora care cred in Dumnezeu, caci cine crede in Dumnezeu fara sa-L fi vazut, trebuie sa accepte existenta diavolului ; si daca exista - el lucreaza. Cum lucreaza el, insa, nu putem sti. Putem doar vedea „rezultatele”, dar mai putem inca ceva : sa ne ferim de pacat, de blestem, de pactul cu diavolul. In privinta demonilor interiori, rugaciunea face minuni, postul sustine, iar frecventarea Bisericii este salutara.
Manifestarile demonice, inafara de cele descrise, mai pot fi : vorbirea in limbi necunoscute sau intelegerea acestora, dezvaluirea unor lucruri care se petrec la mare distanta sau ascunse si puteri fizice anormale. In ceea ce priveste diferenta intre un posedat si o persoana asupra careia s-a proferat un blestem, lucrurile sunt limpezi. Simptomele posedatilor sunt manifestari fizice proprii, adica cele descrise mai sus ; pe cand cei blestemati sufera diferite influente malefice din afara, care ii conduc la evenimente nefaste cu repercusiuni in existenta cotidiana. Dar cine sunt cei blestemati ? Sunt cei in a caror existenta predomina cauze mult mai „lumesti”, ca : pacatul adulterului ( cauza cea mai obisnuita pentru proferarea blestemelor, asupra celui sau celei adulterine, ori amantului/ei ) , minciuna, invidia, mandria desarta, clevetirea, barfa, betia, hotia, nemila sau necredinta si multe altele, pe care, de obicei, le minimalizam si care pot „chema” blestemele. Deci : nesavarsind aceste pacate, precum si o viata conforma cu canoanele credintei adevarate ne feresc de blestem.
Ambele Biserici practica exorcizarea sub forma de servicii divine de binecuvantare si sfintire a omului si a firii inconjuratoare, dupa reguli bine stabilite si de catre preoti autorizati de Biserica. In ortodoxie, practicile de exorcism sunt numite „ierurgii”, iar in catolicism - „mesa de eliberare”. In Biserica Ortodoxa astfel de rugaciuni de exorcizare sunt : Molifta Sfantului Trifon, care se citeste la 1 februarie, pentru inlaturarea a tot raul si vatamarii de la gradini, tarini, vii, livezi, holde. De asemenea, sunt socotite de mare efect pentru alungarea celui rau ( si mult solicitate de catre credinciosi, uneori nejustificat ), Molifta Sfantului Vasile cel Mare, pentru cei care patimesc de la diavolul ; acestea se citesc la 1 ianuarie sau in alte ocazii, parintele Argatu de la manastirea Cernica fiind socotit unul dintre cei mai puternici exorcisti romani. Biserica Catolica practica si ea exorcismul, dupa un Manual de Exorcizare editat la 1614 si revazut in 1999, prin cursuri de exorcism la Universitatea Catolica „Regina Apostolorum”, unde studentii invata in primul rand cum sa recunoasca prezenta Raului, incepand cu posesia. Este lesne de inteles ca pot exista multe „exorcizari” neautorizate ( cum practica unii „calugari” sau „maici” - Vezi celebrul caz de la Tanacu, unde „exorcizarea” a provocat decesul ) . Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane s-a referit la „excesele rituale” si a substratului pecuniar ( pe romaneste : foloasele banesti ) care genereaza aceste excese. Exorcismul, adica suita de rugaciuni pentru alungarea necuratului, face parte din practica Bisericii universale, cu temeiuri in Scriptura si consta exclusiv din rugaciuni insotite de stropire cu aghiasma si ungere cu untdelemn sfintit. Orice act sau proceduri in afara acestora, sunt considerate abateri grave de la disciplina bisericeasca. Nu orice preot poate fi exorcist ! In nici un caz, acela despre care „ati auzit” dvs...
Daca in Antichitate sau in Evul Mediu, deseori „posedatul” era de fapt un epileptic ori un schizofren si i se aplica exorcizarea, astazi acest lucru nu poate fi tolerat. Medicina moderna aduce posibilitatea diagnosticarii corecte, cu toate ca exista simptome asemanatoare celor doua pozitii : de posedat si de bolnav psihic. Daca posedatul are izbucniri de violenta, fizica si verbala, manifesta vulgaritate, obscenitate, are porniri de suicid sau automutilante, spasme, vorbire in limbi necunoscute si repulsie fata de obiecte si simblouri sfinte, medicina vine si spune ca aceste manifestari isi pot gasi explicatia in functionarea defectuaosa a creierului si sistemului nervos. Se pot confunda tulburarile posedatilor cu tulburarile pricinuite de schizofrenie ( iluzii, halucinatii, vorbire dezlanata, catatonie - adica intepenire ) sau cu alte tulburari ale altor forme de psihoza, tulburari disociative de identitate ( personalitate multipla ) si sindromul Tourette. Acesta din urma este cel mai adesea interpretat ca „posedare”, datorita simptomelor sale: ticuri motorii si vocale ( tuse, racnete, maraieli, fornaieli, repetarea frazelor sau cuvintelor, salturi, rotiri, strambarea nasului, saltatul umerilor etc ) ; tulburarea obsesiv-compulsiva si hiperactivitatea cu deficit de atentie sunt si ele frecvente in sindromul Tourette. Epilepsia, crizele de delirium tremens ( datorate alcoolismului acut ), toate pot fi usor confundate cu simptomele celor posedati.
Este evident ca nu, pentru ca - am vazut - aceasta apartine exclusiv Bisericii. Si totusi, exista un fel de „exorcizare” pentru combaterea fortei malefice a energiilor negative, pe care parapsihologia o poate face. Teoria optimismului si gandirii pozitive, nu sunt vorbe-n vant. Exista apoi ritualuri de purificare numeroase, chiar unele ritualuri contra blestemelor si tehnici de combatere a magiei negre, bazate pe plante, arome, pietre, culori, sunete ; chiar ritualurile cu lumanari dau rezultate foarte bune. Dar, in nici un caz, nu se poate spune ca „vindeca” un posedat sau un bolnav psihic ; vindecarea lor apartine Bisericii si, respectiv, medicinei. Oricine sustine contrariul poate fi socotit din start, drept sarlatan, dornic sa jupoaie de bani pe ignoranti sau pe cei lipsiti de speranta. Tehnicile de optimizare, de energizare, de purificare, de pozitivare, folosite in parapsihologie, se practica pentru multe lucruri importante, dar nu in cazurile de posedare sau boala psihica ! De altfel, chestiunea „posedarii” ( si, implicit, a exorcizarii ) este transata scurt de catre celebrul demonolog Salvatore Balducci, episcop catolic, care spune ca : „dintr-o mie de persoane care trec drept posedate, 970 sufera de tulburari psihice” ! Iar parapsihologia nu se ocupa de acestea !
In ceea ce priveste exorcizarea este necesar sa se faca o „diagnosticare” precisa ; sa se faca diferenta clara intre posedat si bolnavul psihic. Orice exagerare intr-o parte sau alta poate pricinui mari neajunsuri, pentru ca intr-un fel tratam bolnavul si in altul pe posedat. Tendinta exagerata este daunatoare in toate cazurile. Este interesant ca astazi, tehnica si tehnologia avansata isi fac si ele loc in practica exorcista. Astfel, in 1985, secretarul Asociatiei Exorcistilor din Franta, episcopul Chenesseau, marturisea ca a facut, la cerere, o exorcizare prin... telefon ! Asta nu inseamna ca trebuie sa apelati la cei care isi fac reclama ca... vindeca prin telefon ! S-ar putea ca buzunarul dvs. sa aiba o mare surpriza ! Din pacate, fara nici un rezultat !
