Editorial

Pastele Cosmic

Oare cum sa poata crestinismul sa isi inteleaga propriul sens daca dogmele acestuia nu ii dau libertatea de a se privi pe sine ca intreg, ca fapt cosmic ? Este un mare pacat ca noi insine ne limitam intelegerea cu buna stiinta, din motive care nu sunt spirituale, ci lumesti. De ce sa privim atunci importanta jertfei de pe Golgota ca pe un fapt micsorat de propria noastra neputinta de a-l cuprinde ?
Primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325 a reglementat data sarbatoririi Pastelui crestin in functie de echinoctiul de primavara ca eveniment cosmic, in preajma sarbatoririi invierii vegetatiei prin cultele agrare pagane. Craciunul se sarbatoreste imediat dupa solstitiul de iarna, suprapunandu-se astfel cu stravechile sarbatori solare pagane, inchinate Cerului si Soarelui spiritual. Sarbatorile crestine sunt legate in mod evident de ritualuri mai vechi, precrestine, peste care s-a instaurat treptat noua religie solara, care aducea astfel o implinire a ceva asteptat de omenire de multe mii de ani, chiar daca deseori inconstient.

Cunoasterea acestor realitati mitologice reale trebuie sa ne conduca spre o reconsiderare a dogmelor crestine fundamentale, care reduc noua religie la un spatiu geografic limitat si la o colectivitate redusa de oameni, care au impartasit invataturile unei personalitati din spatiul Asiei Mici. Oare acesta sa fie sensul real al religiei noastre ?   Daca acesta este adevarul, eu nu sunt crestin. Pentru ca eu cred ca Dumnezeu Tatal, Cel care a facut tot ce este vazut si nevazut de noi oamenii, ne-a iubit atat de mult, incat nu a vrut sa ne lase sa ne ratacim pe drumul nostru prin lumea pamantului si ne-a trimis pe insusi Fiul Sau, ca sa ne conduca spre Sine. Acest Fiu s-a unit cu cei care cred in El pentru toate timpurile care au sa vina (Ioan 17:20). El a adus pamantului mantuirea cea mai presus de orice, care iarta greselile talharului de pe crucea chiar in ceasul mortii sale (Luca 23:43), care vindeca bolile celui suferind si care tamaduieste sufletele celor insetati dupa Adevar si Dreptate. Daca El este Fiul lui Dumnezeu, atunci venirea Lui este o binecuvantare pentru tot Pamantul si pentru toate popoarele. Eu in acest Fiu cred, care a spus despre Sine ca este Christosul si care a venit si pentru Neamuri, adica pentru toate popoarele lumii. Pamantul nu poate fi privit decat ca salas in care au calcat picioarele Lui. Cum sa nu stie glia ca picioarele Sale au calcat pe ea sau Stelele si Soarele sa nu fi fost martore la coborarea pe pamant a Fiului din Tata nascut ?! De aceea Pastele este un Paste cosmic, pentru ca toate ostile ceresti si toata faptura cea vazuta este partasa la sacrificiul Fiului si la Invierea Sa. Cei din vechime care au ales sarbatorirea Pastelui in prima duminica dupa luna plina dupa echinoctiul de primavara au avut intelepciunea pe care cei de dinaintea lor au impartasit-o asezand Craciunul la solstitiul de iarna, pentru ca ritmurile pamantului si ale sufletelor oamenilor sa fie nu impotriva, ci impreunalucratoare cu marile praznice crestinesti. Caci Christos nu a venit pentru doi, ci a venit pentru mii, iar religia Sa este religia Tatalui ceresc, stapanul nu numai al Pamantului care I-a primit calcarea picioarelor, ci si a Stelelor si a Soarelui, care toate se pleaca celui ce este Fiul Creatorului lumilor. Cum sa nu sarbatoreasca si Cerul si Pamantul Moartea si Invierea lui Christos ? Cum sa nu stie lumea intreaga ca Fiul se va fi intrupat pentru a ridica pamantul la Cer, din Iubirea sa pentru Creatie ?

Fie dar sa fim recunoscatori pentru sacrificiul Fiului si sa fim partasi la Invierea Sa de dincolo de timp si asteptata dintotdeauna, pe care o sarbatoreste toata lumea vazuta si nevazuta !

Sarbatori de Pasti luminate de Invierea Domnului !


prof. Sebastian Stanculescu



* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.

© 2007 - 2010 rugaciuni.ro