Mai stiu oamenii sa multumeasca ?
Din punct de vedere psihologic, indeosebi al adevaratei lor personalitati, oamenii sunt foarte diferiti. Este vorba de milioane de variante, diversitate datorata unor factori biologici, sociali, culturali, economici.
Exista oameni carora nu le pasa de nimeni si de nimic, unii provoaca numai certuri, scandaluri si ura, altii sunt in permanenta nemultumiti, considerandu-se niste victime ale destinului, transformand orice fleac intr-o tragedie. La polul opus se situeaza cei pe care te poti bizui oricand, care-si respecta cuvantul dat atunci cand promit ceva, care stiu sa multumeasca cu recunostinta atunci cand este cazul si care stiu sa aduca bucurie in viata altora, chiar daca ei sunt nefericiti.
Gandindu-ma la importanta gestului de a multumi pentru binele facut, chiar si pentru un simplu gest de omenie, mi-am amintit de povestea celor zece leprosi care au fost vindecati prin putere divina. Doar unul dintre ei cand s-a vazut vindecat, s-a intors slavind Divinitatea cu glas tare. Iisus atunci a zis : „Oare n-au fost curatiti toti cei zece ? Dar ceilalti noua, unde sunt ?”.
In Noul Testament cuvantul „multumire” este traducerea cuvantului grecesc „eulogia” care inseamna in realitate lauda. Se exemplifica ideea ca rugaciunea de multumire este in primul rand o expresie a recunostintei pentru bunatatea divina. „Sa multumim in toate si pentru toate” ne-a invatat Ioan Gura de Aur, sintetizand in cateva cuvinte multitudinea de semnificatii pe care o poate avea, peste veacuri acest cuvant.
Coincidenta sau nu, in aceeasi zi am urmarit un interviu al carui invitat era un cunoscut chirurg care profesa ca medic „fara frontiere” in cadrul unei organizatii neguvernamentale.
La insistentele moderatoarei, dansul a explicat cu o incredibila modestie, alegerea facuta cu multi ani in urma : „Am facut aceasta alegere datorita felului in care oamenii cu adevarat necajiti, stiu sa multumeasca atunci cand incerci sa faci ceva pentru ei. In Africa am suferit ingrozitor datorita greutatilor intampinate, nu cunosteam limba, nici locurile, caldura pentru mine era insuportabila, interventiile medicale pe care eram nevoit sa le fac erau foarte dureroase, nu aveam suficiente analgezice sa fac durerile suportabile, iar bietii oameni imi multumeau mai mult din priviri, desi erau la limita suportabilului. La Londra multi dintre pacientii mei primeau tratamentul si nici macar nu-si aminteau sa multumeasca, iar cand spun asta, ma gandesc la multumire doar ca la un simplu gest de politete. Nu am fost niciodata un om sarac, deci nu se pune problema unor pretentii suplimentare”.
Avand in vedere cele relatate anterior, eu indraznesc sa pun intrebarea „Mai stiu oamenii din ziua de azi sa multumeasca, nu din obligatie, doar din pura recunostinta ?”. Dvs. ce credeti ?
Nu cu mult timp in urma, mi s-a reprosat cu destula rautate de catre o colega, faptul ca eu scriu mai mult despre lucruri frumoase, de parca as veni din alta lume... Mi s-a spus ca nu sanctionez (?) suficient uratenia societatii in care traim, marcata de atata ipocrizie, falsitate, invidie, ura, existenta noastra nefiind altceva decat o cursa in care nu mai conteaza doar sa participi, ci doar sa fii in top.
Pentru cei care n-au inteles, precizez ca eu scriu aceste articole cu mare placere si este un fel de a multumi celor care m-au ajutat sa exist si sa devin ceea ce sunt astazi. Daca unor oameni li se mai lumineaza fata citind ceea ce scriu, pentru mine este cea mai mare multumire. Asa ca, incercati sa nu-i uitati pe cei care v-au ajutat la nevoie, multumindu-le ori de cate ori aveti prilejul ! Nu este nimic rusinos in asta... Dar mult mai frumos decat mine a spus-o candva Rabindranath Tagore : „Sa-i multumesti facliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbra ce-o tine, nu-l uita.”
Chiar daca pare o utopie, le puteti multumi si dusmanilor care s-ar putea sa va fi fost, in anumite momente, cei mai „buni profesori”. De la ei, eu am invatat ca infruntarea poate functiona ca o alternativa pentru supravietuire, dar exista anumite limite care nu trebuie sa permiteti a fi depasite.
Mihaela-Theodora Popescu
* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.
© 2007 - 2010 rugaciuni.ro
