Revista de Rugaciuni si Spiritualitate - Crestinism, Iudaism, Islamism ( Islam ), Hinduism, Budism ( Buddhism )

Editorial

Dumnezeu nu are nevoie de suferinţele oamenilor

Mulţi călugări, asceţi, sau chiar simpli credincioşi şi-au aplicat voit tot felul de chinuri… gândindu-se că sunt „pe placul Domnului” Ca şi cum Dumnezeu s-ar bucura văzând creatura umană rănită, însângerată... Rare sunt religiile care nu au preconizat acest gen de practici, unele o fac chiar în zilele noastre. Dar a venit vremea să înţelegem că Domnul nu are nevoie de suferinţele oamenilor. Epoca biciului, a chinului, a supliciului s-a încheiat. A-ţi brutaliza şi mutila trupul, a-ţi risca viaţa, această modalitate de a te sacrifica pentru Divinitate este sterilă.
Adevăratul sacrificiu se află în iubirea fraternă, dezinteresată, pentru toţi oamenii. Acela care a înţeles sensul şi puterea iubirii nu are nevoie să-şi aplice niște suferinţe: el va avea suficiente de împărţit cu toţi cei care au necazuri! Iar obstacolele ce le va întâlni în strădaniile sale de a-i ajuta vor fi tot atâtea ocazii să sufere! Dar el nu trebuie să dea înapoi în faţa acestor suferinţe: ele îl vor înălţa, îl vor înnobila.

Omraam Mikhaël Aďvanhov
*Material oferit de Revista ElyStar - www.elystar.ro - partener online

* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.



Editorial

La cea mai mică supărare

La cea mai mică supărare, la cei mai mulți oameni se declanșează un întreg mecanism interior: orice ocazie este favorabilă pentru a mesteca niște gânduri și sentimente de enervare, de furie, de ostilitate, de revoltă. Tot ceea ce fac alții este judecat în funcție de propriile dorinți, de propriile așteptări, iar aceștia să se ferească dacă nu răspund acestor așteptări! Nu numai că li se va pregăti ceva, dar se vor îndrepta spre ei tot felul de intenții răuvoitoare. Ei nu se întreabă dacă acele persoane erau ocupate, reținute în altă parte, dacă erau îngrijorate, dacă erau bolnave, dacă în situația lor comportamentul lor poate că era justificat. De ce să-și pună asemenea întrebări? Ei preferă să le interpreteze conduita ca un afront personal.
Oamenii o vor duce mult mai bine când își vor da seama că nu alții le fac cel mai mare rău, ci ei înșiși, fiindcă ei ascultă fără încetare de natura lor inferioară. Această natură inferioară, atât de nevralgică, se hrănește la cea mai mică ocazie cu niște idei false și niște credințe greșite, și de ea trebuie înainte de toate ca ei să se ferească.

Omraam Mikhaël Aďvanhov
*Material oferit de Revista ElyStar - www.elystar.ro - partener online

* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.



Editorial

Despre imaginație…

Chiar dacă au o imaginație bogată, cei mai mulți oameni nu știu ce reprezintă cu adevărat această însușire. Adevărata imaginație, cea concepută de Inițiați și care constituie obiectul lor de lucru, este un fel de ecran situat la limita dintre lumea vizibilă și lumea invizibilă. Pe acest ecran se reflectă niște obiecte, niște entități care scapă de obicei conștiinței. La anumite ființe foarte dezvoltate și care știu să-și orienteze imaginația, aceasta primește și înregistrează multe lucruri pe care reușește apoi să le exprime, să le realizeze; mult mai târziu, ele își dau seama că aceste lucruri „imaginate” nu au fost o pură invenție din partea lor, ci ele au captat niște realități încă neapărute în planul fizic.
Toți oamenii posedă această capacitate de a capta realitățile din lumea invizibilă, dar numai cel care știe cum să lucreze asupra gândurilor și a sentimentelor sale reușește să-și purifice într-atât mentalul încât imaginația sa devine limpede…o transparență pură…și el începe să„vadă”. La acest nivel, imaginația și viziunea sunt un tot.

Omraam Mikhaël Aďvanhov
*Material oferit de Revista ElyStar - www.elystar.ro - partener online

* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.



Editorial

Câteva cuvinte despre religie…

O religie este o formă preluată de Spiritul Divin să se exprime. Ori, nici o formă nu poate rămâne neschimbată. Creștinismul, născut în Orientul Mijlociu, a primit încă de la început anumite elemente din culturile greacă și latină; aceste elemente s-au adăugat la cele moștenite de la religia iudaică, influențată la rândul ei de religiile din țările vecine: Egipt, Mesopotania. O religie nu se naște niciodată din nimic, ea primește anumite elemente ale religiilor anterioare și se transformă ea însăși, pe măsură ce este difuzată departe de locul de origine. Astfel, popoarele din Africa, din America sau Asia, care au fost convertite la creștinism au adăugat niște elemente din propria cultură.

Fie că vrem sau nu, religiile se transformă. Chiar dacă există mereu aceleași texte sfinte, există o distanță din ce în ce mai mare între ceea ce persoanele citesc și ceea ce ele înțeleg și simt din aceste texte. Evoluția este legea vieții, de aceea nu este bine să te încăpățânezi să dai veșnicie formelor unei religii.

Omraam Mikhaël Aďvanhov
*Material oferit de Revista ElyStar - www.elystar.ro - partener online

* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.



Editorial

Să nu vă dați niciodată inima!

Să nu vă dați niciodată inima, ea vă aparține, și nimeni nu are dreptul să dispună de ea în locul vostru. Dacă vă dați inima cuiva, voi nu o să mai aveți, celălalt va avea două, și ce va face el cu două inimi? O va lăsa să cadă pe a voastră. Noi spunem în Bulgaria că nu se pot duce doi pepeni verzi cu o singură mână. Așadar, într-o clipă sau alta, cel căruia i-ați dat inima voastră, o poate lăsa să cadă.
Atunci, veți striga: „Inima mea s-a spart!”
Iar dacă vă veți plânge Cerului, el vă va răspunde: „Este greșeala ta, de ce ai dat-o? Trebuia să o păstrezi pentru tine.
– Da, eu o iubesc, eu o iubesc!
– Desigur, tu o iubești, dar îi puteai oferi blândețea ta, iubirea ta, cântecele tale…și să păstrezi inima pentru tine.”
Să nu vă închipuiți că aceste precauții sunt valabile numai pentru inimă. Natura ne-a dat și un corp, o inteligență, o voință. Cel care este înțelept le păstrează pentru sine, dar le distribuie roadele, adică gândurile sale, sentimentele sale, activitatea sa, munca sa.

Omraam Mikhaël Aďvanhov
*Material oferit de Revista ElyStar - www.elystar.ro - partener online

* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.



Editorial

Enigme neelucidate : Papesa Ioana

Secole de-a randul a strabatut povestea Papesei ajungand pana in zilele noastre si, desi multi invatati in diverse domenii, teologi sau simpli cercetatori, au incercat sa dezlege aceasta enigma - daca pe tronul pontifical a existat o femeie care a domnit asupra bisericii ca Papa si daca ea a fost Papesa Ioana - nici in zilele noastre enigma n-a fost dezvaluita in intregime, existand pareri "pro" si "contra" asupra veridicitatii ei.


Cine a fost Ioan Anglicus ?

Povestea incepe in secolul al IX-lea, cam prin anul 818, pe malurile Rinului, cu un prunc de sex femeiesc, nascut in orasul Mainz. Fara a intra in amanunte, vom spune ca la varsta de 12 ani, aceasta se indragosteste de un calugar, se tunde, imbraca haine calugaresti si intra ca novice la manastire sub numele de Ioan Anglicus, pentru a fi aproape de iubitul sau, cu care imparte chilia din manastirea respectiva. Ziua o petrece studiind in biblioteca manastirii, iar noaptea - in pat cu iubitul. Cand cuplul de indragostiti este descoperit, cei doi fug, mergand in pelerinaj prin Europa, apoi in Tara Sfanta. Cand insa au ajuns la Atena, calugarul dispare iar Ioana porneste spre Roma; ajunsa acolo lucreaza ca dascal si notar, desigur tot sub infatisare barbateasca.

Citeste...


Editorial

Cine este Papa Francisc?

Inainte de a raspunde la intrebarea din titlu, este necesar sa amintim cadrul in care a avut loc renuntarea Papei Benedict al XVI-lea la pontificat, alegerea noului papa si, in sfarsit, cine este noul ales sa fie capul Bisericii Catolice.

Demisia - o "rana" institutionala

Cand Papa Benedict al XVI-lea si-a anuntat renuntarea la scaunul papal, o lume intreaga a fost consternata si multe teorii asupra motivelor ce au stat la baza acesteia s-au emis; unele mai mult sau mai putin intemeiate. Motivul oficial al demisiei a fost starea sanatatii, motiv asupra caruia, atat Papa insusi, cat si inaltii reprezentanti ai Vaticanului, au insistat in mod repetat. Multi au asociat insa acest gest cu scandalul "Vatileaks" ("Vatileaks", prin asociere cu "Wikileaks"; adica aparitia in presa a unor documente confidentiale care sugereaza luptele pentru putere si coruptia de la Vatican). In plus, Papa ar fi recunoscut prin demisia sa esecul in reforma Curiei - aparatul administrativ al Vaticanului. Jurnalistii specializati in problemele Vaticanului sustin ca atat boala, cat - mai ales - problemele interne ale Vaticanului au facut dificila convietuirea intre persoana riguroasa a Papei si aceste probleme. Un membru proeminent al Curiei a spus despre demisia Papei Benedict al XVI-lea, ca este "un punct slab, o rana institutionala, juridica si de imagine", iar apoi, ca "este un dezastru". De altfel, Vaticanul a incercat sa tempereze zvonurile lansate de ziare, ca demisia Papei a fost influentata de scandaluri legate de sex, banci si homosexualitate, insa nici nu a infirmat clar aceste zvonuri. Dar sunt extrem de cunoscute numeroasele scandaluri din sanul Bisericii Catolice, in legatura cu preoti pedofili sau care practica homosexualitatea, iar asta nu este decat "varful aisbergului", caci marile "hibe" se afla in alta parte: in practicile financiare cu dedesubturi, in reticenta tinerilor de a deveni preoti catolici datorita celibatului impus, in birocratia acerba din administratia Vaticanului, a luptei subterane pentru putere si a multor astfel de motive, care par sa zdruncine stabilitatea unei Biserici vechi de 2000 de ani. Acesta este climatul in care s-a produs retragerea Papei Benedict al XVI-lea si instalarea unui nou papa.


Cine este Papa Francisc

Nascut din parinti emigranti italieni, la Buenos Aires-Argentina, in 17 decembrie 1936, a primit numele de Jorge Mario Bergoglio. A studiat chimia, apoi cursuri seminaristice, si-a luat licenta in filosofie, apoi a a predat literatura si psihologia. La 11 martie 1958 a devenit novice in ordinul iezuit, iar la 13 decembrie 1969 a fost hirotonit preot. Consacrarea sa episcopala a avut loc la data de 27 iunie 1992, iar la 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. In consistoriul din 21 februarie 2001, Papa Ioan Paul al II-lea (click aici) l-a ridicat la demnitatea de cardinal. La 13 martie 2013, la iesirea din conclavul insarcinat sa-l aleaga pe succesorul Papei demisionar Benedict al XVI-lea, s-a rostit cunoscuta formula latina Habemus papam, anuntand lumii alegerea lui Jorge Mario Bergoglio sub numele de Papa Francisc. Inaugurarea pontificatului sau a avut loc la 19 martie 2013, la care a participat si patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, ceea ce a constituit o premiera pentru epoca moderna. Si nu a fost singura: cand a iesit in balcon pentru binecuvantarea pascala, Papa Francisc a cerut mai intai celor prezenti o binecuvantare, lucru neobisnuit pana atunci. Dar vor mai fi si altele, dupa cum vom vedea in urmatoarele randuri...
Citeste...


Editorial

Lumina Sfanta - cum decurge acest ritual

In fiecare an, in Ierusalim la Biserica Sfantului Mormant, are loc in sambata Pastelui Ortodox, o minune. Nu este cunoscuta nici o alta minune care sa se intample cu atata regularitate si pe o perioada atat de indelungata de timp, iar minunea despre care vorbim este aprinderea instantanee a Luminii Sfinte, deasupra Sfantului Mormant, la Pastele Ortodox. Este cea mai veche minune a lumii crestine, care se repeta anual, atestata si documentata consecvent incepand din anul 1106, mentiunile anterioare fiind sporadice (cf. Wikipedia). La inceput, in Biserica antica, Lumina Sfanta a venit pentru toata crestinatatea ; se poate citi despre ea in surse vechi din secolul al VIII-lea al erei noastre, Biserica Apuseana a primit si ea Lumina Sfanta, dar numai pana la Schisma din 1054, apoi acest lucru a incetat.

"Cred in Christos !"

De-a lungul timpului, multe lucruri minunate s-au intamplat ; cert este ca Lumina Sfanta se aprinde numai la Pastele Ortodox, cand slujesc preotii si Patriarhul ortodox. In anul 1112, in timpul cuceririi Ierusalimului de care Cruciati, slujba la Sfantul Mormant a fost tinuta de cardinali si preoti catolici. Cu toate ca au indeplinit cele cuvenite, Lumina Sfanta n-a venit. In cele din urma a fost chemat Patriarhul ortodox, iar in urma slujirii sale, s-a aprins si Lumina Sfanta. De asemenea, este cunoscuta minunea din anul 1326, cand turcii au cerut crestinilor ortodocsi 9000 de bani de aur, pentru a-i lasa sa slujeasca de Paste la Sfantul Mormant. Patriarhul de atunci - Ioachim, n-a avut de unde sa dea acesti bani, dar armenii au platit pentru a face ei slujirea respectiva, contand pe faptul ca Lumina va veni. Patriarhul Ioachim a fost inchis, impreuna cu preotii ortodocsi, dar li s-a ingaduit totusi sa faca slujba de Inviere la Biserica Sfantul Iacob, la o distanta de cca. 100 m de Sfantul Mormant.
Citeste...


Editorial

Zilele patimilor - Pastele intre lumi

De multi ani ma preocupa lumea in care traim, cu obiceiurile. Oare cati dintre noi cunoastem care este sensul sarbatorilor crestine si al obiceiurilor care vin sub forma de pachet alaturi de acestea, fara ca sa avem habar ce sens au si mai ales ce origine au?! In cele ce urmeaza vom incerca sa limpezim unele dintre aceste traditii, spre a fi mai constienti de acestea.
In curand ne aflam in Saptamana Patimilor si putini cunoastem evenimentele concrete care au avut loc in aceste zile. Saptamana pascala incepe cu Duminica Floriilor, cu asa-numita Intrare in Ierusalim. Mii de locuitori ai orasului si pelerini care venisera acolo pentru a celebra Pastele evreiesc, l-au primit pe Cel care intrase calare pe un magar pe poarta mare a cetatii, cu coronite de palmier si maslin. Obiceiul nu este, desigur, un obicei traditional evreiesc, ci reprezinta un import din cultura babiloniana a zeitei Inanna-Istar, intruchipare a fortelor vegetatiei si fertilitatii. Aceste mase de oameni striga "Osana" catre Cel care pasea astfel in cetate, implinind o veche profetie. Este interesant sa ne intrebam cum se poate ca aceleasi voci care duminica rosteau cuvinte de slava catre calaretul magarusului, peste abia cinci zile sa strige, tot in cor, in piata mare a cetatii "Rastigneste-l!". Probabil ca acei oameni care l-au intampinat ca pe un zeu pagan al primaverii nu stiau de fapt cine este Christos Iisus.

In ziua urmatoare, Lunea Mare, au loc doua evenimente semnificative. Sub imaginea metaforica a blestemarii smochinului are loc o atitudine de respingere ferma a vechiului ascetism care se practica la Bethfaghe (in traducere Casa Smochinului) si care aducea in omenire nu o mantuire a fortelor raului, ci o alungare a acestora spre oamenii care nu practicau in mod constant meditatia si rugaciunea. Apoi, are loc evenimentul cutremurator al unei alte respingeri, anume respingerea decaderii vechii religii mozaice, care facuse din Templul lui Solomon, din casa Tatalui Ceresc, un iarmaroc.
Citeste...


Editorial

Despre răzbunare in Săptămana Mare

O mare parte dintre filmele difuzate in ziua de azi, au ca subiect răzbunarea. Foarte apreciate de spectatori, mai ales dacă au şi nişte protagonişti cunoscuţi precum Kevin Costner, Anthony Quinn (in filmul Răzbunarea), Robert de Niro (in fimul Promotoriul groazei), Russel Crowe (in filmul Gladiator) etc., acest gen de filme au avut şi au un mare succes la public, dar şi la critici. Sunt oamenii atat de dornici in a-şi face dreptate? Cat de greu, sau cat de uşor, ajung oamenii să ignore sfaturile feţelor bisericeşti atunci cand spun să se intoarcă şi celălalt obraz cand suntem loviţi? Cat de mult poate să sufere un om bun pentru a recurge la răzbunare?
Să nu credeţi că m-am gandit la un asemenea subiect după vizionarea vreunui film. Mi-am pus problema ascultand spusele unei tinere doamne, ajunsă la consiliere psihologică, trimisă tocmai de psihiatrul care o trata medicamentos pentru o depresie severă, cauzată de un şef dement. Povestea tristă a acestei doamne mi-a amintit de spusele marelui Voltaire "Pentru a şti să te răzbuni, trebuie să suferi". La ce mi-au auzit urechile, respectivul ar fi meritat-o din plin, dar cum in faţa mea nu aveam un luptător de profesie, ci o doamnă micuţă şi subţire ca o trestie, mai intai, am hotărat să o liniştesc cu o poveste chinezească, după care să vedem ce este de făcut. Povestea se numeşte Răzbunarea iepurelui şi este o poveste foarte veche despre ingamfare şi răzbunare.
Citeste...


Editorial

Ce sunt Dogmele ?

- Dogmele sunt umbre pamantesti ale luminoaselor adevaruri divine -

Dogma = Postulat = Axioma
(Adevaruri si realitati nedemonstrabile care sunt unanim acceptate prin incredere)

Dogma intruneste urmatoarele conditii :
1) un adevar teoretic
2) revelat de Dumnezeu
3) neschimbabil
4) tezaurizat de Biserica
5) predicat oamenilor spre mantuire

In lipsa uneia sau mai multor conditii, devine teologumen, sau parere personala. Dogmele sunt acceptate in intreaga Biserica Ortodoxa : Biserica Copta (care accepta numai primele 4 sinoade ecumenice), vechii ortodocsi (Biserica Rusa, Biserica Iugoslava, Sfantul Munte Athos, Biserica Ierusalimului, Biserica Bulgara), noii ortodocsi (Biserica Greaca, Biserica Romana).
Citeste...


Editorial

Calugarii carpatini Iconari

- sculptori de suflete -

De regula cand auzim despre calugari sau biserici pe stil vechi, ne indreptam catre Biserica ortodoxa rusa. Totusi, desi mai putin cunoscuti, exista si calugari si ritualuri ortodoxe carpatine pe stil vechi, iar stilul vechi face referire la o traditie orala care ar fi fost transmisa de pustnici de la duhovnic la discipol, de la patrunderea crestinismului in Dacia pana astazi. Istoria bisericii ortodoxe romane nu cuprinde informatii despre cei care si-au luat numele de Iconari carpatini, insa asta nu inseamna ca ei nu exista. Timp de cinci ani am lucrat in zona manastirilor din nordul Olteniei, in cercetare folclorica si paleografica si am dat peste acesti oameni oficial inexstenti. Primul Iconar pe care l-am intalnit mi-a devenit duhovnic si prieten pana in clipa in care si-a parasit trupul si a plecat spre cele vesnice. Parintele Ghelasie Gheorghe de la Frasinei, personaj controversat in ortodoxia dogmatica datorita publicatiilor sale cu un pronuntat caracter gnostic, dar respectat datorita harului si ascezei, este cel care mi-a spus povestea lui, a Iconarilor.
Termenul "iconar" este folosit in erminia bizantina pentru pictorii de icoane si s-a inradacinat in acest fel. Totusi, calugarii Iconarii nu sunt pictori de imagini, ci sculptori de suflete, caci se spune ca ei poarta icoanele lor in inimi. Toti Iconarii carpatini sunt pustnici si se nevoiesc in tot felul de asceze care par greu de inteles pentru omul modern - Avva Ghelasie manca uneori doar un pumn de grau sau orez la doua zile.
Citeste...


Editorial

Treptele inițierii creștine

"Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine insuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze."
Evanghelia după Marcu, 8,34

in spațiul oriental, inițierea era o problemă personală a căutătorului, ce dorea să se elibereze de suferință și de trăirea pe Pămant prin vieți repetate. Această inițiere orientală cuprindea șapte etape:
Abținerea - Yama
Urmarea simbolurilor cultice - Njama
Disciplinarea posturilor corpului - Asana
Educarea respirației - Pranayama
Trăirea in raport cu moralitatea - Pratjahara
Liniștea minții și unirea ei cu totul - Dharana și Dyana
Golirea de sine pentru a primi spiritualul - Samadhi


in Misteriile epocilor ulterioare, acționa alt impuls decat cel din Vechea Indie. Existau astfel trei trepte ale inițierii, care mergeau de la individual la social. Prima treaptă era reprezentată de ocultatio, retragerea in rugăciune sau meditație, dispariția față de lume in izolarea unei școli sau frății spirituale. Cea de-a doua etapă a inițierii vechi era caracterizată de moartea simbolică prin descensus ad inferos. Ceea ce era vechi trebuia să moară pentru a face loc noului să se manifeste. Ultima etapă a inițierii vechi era epiphania, revelatio sau revelarea celui care a revenit din ocultarea mistică și călătoria in moarte. Discipolul la inițiere trecea de la statutul de invățăcel la cel de inițiat și ieșea in lume pentru a implini misiunea sa de conducător de popoare sau preot.
Inițierea veche parcurgea astfel cele trei etape:
Ocultatio sau retragerea
Descensus ad inferos sau moartea mistică
Epiphania sau ieșirea in lume


Pășind prin cele trei etape misteriale, inițierea creștină mistică presupune șapte etape, care au fost parcurse in mod arhetipal de Christos in ultima parte a Săptămanii Patimilor.
Citeste...


Editorial

Despre CABALA

Cuvantul...
Termenul Cabala deriva din cuvantul ebraic kabbalah, care inseamna dupa unii primire, dupa altii receptare, sau traditie. Cabala mai este cunoscut si sub formele: cabalah, kabbalah, Qabala, cabala sau abalah; dar mai sunt si alte forme. Astazi se spune ca nu trebuie sa fii evreu pentru a studia Cabala (celebra Madonna este adepta a cultului Cabala, iar nu mai putin celebra Jennifer Aniston, ca si Demi Moore, sunt sustinatoare fervente ale acestui cult); iar cabalistii moderni afirma despre Cabala ca se poate adapta la orice sistem religios. Daca e asa sau nu, vom vedea mai jos...
Din punct de vedere tehnic, termenul Cabala se aplica numai scrierilor care au aparut in Spania medievala si sudul Frantei incepand din secolul al XIII-lea. Dincolo de mediul academic, termenul se aplica pentru toate formele de ezoterism evreiesti. In acest text, vom folosi forma Cabala.

Despre Zohar
Cabala, traditia orala transmisa de mistica ebraica din generatie in generatie, in paralel cu textele biblice, intruchipeaza esenta cunoasterii Universului si a lui Dumnezeu, asa cum era ea perceputa de traditia ebraica.
Conform credintei traditionale, cunoasterea cabalistica timpurie, cam din secolul al X-lea inainte de Christos, a fost transmisa pe cale orala de catre patriarhi, prooroci si intelepti, fiind mai apoi "intretesuta" in scrierile religioase iudaice si fiind practicata de peste un million de evrei in vechiul Israel. Mai tarziu, temandu-se ca aceste cunostinte cabalistice ar putea sa fie utilizate in mod abuziv - in special de cuceritorii straini - Sanhedrinul (conducerea spirituala evreiasca) a ascuns aceste cunostinte, secretizandu-le.
Citeste...


Editorial

Artele Martiale si morala crestina

Artele martiale - origini si actualitate

"Artele marțiale" au existat de-a lungul intregii istorii a omenirii, ele fiind similare inca de la "nastere" cu diferite procedee sau tehnici de lupta folosite in mod special in confruntarile fizice sau in razboaie. Inca din vremea Olimpiadelor omenirea a mostenit o serie de forme de arte martiale care s-au pastrat pana in timpurile noastre, amintind aici celebrul pankration (stramosul artelor martiale mixte) precum și celebrele lupte greco-romane si varianta moderna a acestora, mai puțin protectiva - luptele libere (in varianta romaneasca acestea fiind cunoscute sub denumirea de trantă). De asemenea, la nivel european trebuie să fi existat multe alte forme similare sau diferite de luptă (precum franțuzescul savate si altele).
Clasificarea artelor martiale s-ar putea face dupa foarte multe criterii, rezultand un numar mare de categorii. Daca ar fi sa facem o clasificare cat mai generala a acestora, am putea sa impartim artele martiale in: arte martiale traditionale si arte martiale moderne. De asemenea, in funcție de principiile strategice folosite, rolul acordat forței, vitezei și inițiativei, artele marțiale se pot imparti in două mari ramuri (școli): stiluri externe și stiluri interne.
Artele martiale traditionale sunt cele care respecta caracterul vechi, traditional, razboinic, bazandu-se in mod special pe tehnici ce in urma cu mai bine de 200 de ani erau folosite in razboaie sau in diferite confruntari fizice.
Artele martiale moderne sunt cele care presupun cautarea de catre practicanti a unui sens mult mai adanc decat simpla confruntare fizica, acestea urmarind in principal dezvoltarea unei conștiințe superioare, in armonie cu mediul inconjurator și cu un autocontrol realizat prin exerciții fizice și mentale, in acest sens artele martiale devenind o cale (do) adevarata de lupta a fiecarei fiinte umane, in depasirea limitelor existentei sale si in castigarea adevaratei "batalii" a vietii si anume cea a sinelui cu sine insusi.
Citeste...


« 1 (2) 3 4 5 »


Parapsiholog Radu Botez - parapsihologie paranormal astrologie

© Copyright 2007 - 2017 rugaciuni.ro     Toate drepturile rezervate     Mentiuni Legale
* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.

Site-ul oficial al Asociatiei de Astrologie si Parapsihologie ElyStar       (www.aapes.ro) Revista ElyStar OnLine - de Parapsihologie si Astrologie       (www.elystar.ro) Radu Botez - parapsiholog - carte de vizita online Revista de medicina alternativa  (www.infoterapii.ro) Info Parapsiholog - Cabinet de Parapsihologie Paranormal Astrologie Revista InfoMuzica - meloterapie       (www.infomuzica.ro) Carte Psihologie Parapsihologie Revista de Superstitii       (www.superstitii.ro) Revista Vietilor Anterioare       (www.reincarnare.ro) Paranormal - Parapsihologie  (http://www.paranormal-parapsihologie.com) Revista OnLine de Interpretare a Viselor                              (www.oniromantie.ro) Cabinet OnLine de Parapsihologie - Parapsiholog Radu Botez (http://www.parapsiholog.ro) Portal Esoteric (http://www.parapsiholog.eu) Noul tau dictionar de vise -- Enciclopedia viselor pe intelesul tuturor - editie digitala Carte Reincarnare Revista de Arte Martiale - Budo Gym  (http://www.revista.budogymclub.ro/) Revista de Rugaciuni (http://www.rugaciuni.ro) Budo Gym Club - Dojo de Kyokushin Karate Astrologie Tarot Horoscop Numerologie Carte SEX si Zodii Magazin Ezoteric