Revista de Rugaciuni si Spiritualitate - Crestinism, Iudaism, Islamism ( Islam ), Hinduism, Budism ( Buddhism )

Editorial

Macelul mieilor

Macelul mieilor ma intristeaza. Se pune atata pret pe masa pascala, de fapt numai despre aspectul culinar al sarbatorii se vorbeste peste tot! Eu ma gandesc la aspectul spiritual al sarbatorii. Imi vine sa strig: "Oameni buni,chiar nu vreti sa vedeti esenta, spiritul sarbatorii?" Bineinteles ca tac. Tac si privesc. Ma doare sufletul cand ma gandesc la mieluseii nevinovati-sacrificati pentru placerea grosiera. Sunt atatea alimente in lumea asta, care pot hrani, care pot indestula!... Ma gandesc la acei miei, nevinovatia insasi, dragalasenia intruchipata, i-as lua in brate, sa imi lipesc obrazul de capetele lor. Parca ar fi niste copii... Nu a fost suficient oare sacrificiul Mantuitorului ? EL nu ne-a cerut decat sa ne iubim Creatorul si pe semenii nostri. Unde e Iubirea in acest ritual sangeros ? Daca as avea foarte multi bani, as cumpara toti mieii lumii si i-as duce undeva departe, intr-un loc inaccesibil, unde ar putea trai liberi, zburdand...
Intr-o Lume Noua nimeni nu va mai manca miei! Sper... si oamenii se vor hrani, ca in Paradis - caci acea lume va fi de fapt un Paradis pamantesc - doar cu fructele arborilor divini...


Carmen Cortez



* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.



Editorial

Inceputurile scrisului in limba romana si Diaconul Coresi

In afara filologilor sau iubitorilor de carte veche, putini romani stiu astazi cum s-a nascut scrisul romanesc si care au fost eforturile depuse pentru aceasta. Intre istorici ai limbii au fost multe dispute privind inceputurile scrierii romanesti, caci primul document care s-a pastrat pana astazi este Scrisoarea lui Neacsu ot Dragopole catre Hanas Benkner ot Brasov, datata 1521. Pentru ca limba acestui document este dezvoltata si coerenta, toti cercetatorii au presupus ca exista deja o practica a limbii scrise private sau oficiale, care a putut forma anumite expresii si chiar o traditie a scriiturii. In secolul al XVI-lea intalnim multe documente si carti in limba romana, care vor urma scrisorii boierului Neacsu.
Daca in Europa occidentala a secolelor XV- XVI in documente oficiale si private se foloseau in paralel limba poporului si latina de cancelarie, in tarile romane lucrurile au fost diferite, caci marea slava in care se aflau a impus limba slavona atat ca limba de cancelarie, cat si a scrisorilor private. Posibilele documente in limba romana anterioare secolului al XVI-lea au fost atat de sporadice incat nu au supravietuit timpului. In afara Psaltirii Scheiene pe care I. Bianu o plasa la sfarsitul secolului al XV-lea, singurul document despre care s-a afirmat cu argumente ( de catre prof. D. Serbu ) ca ar fi anterior acestei perioade este Legenda Sfintei Duminici din cadrul Manuscrisului de la Ieud, legenda ce poarta anul 6900 ( 1391-1392 ). Autenticitatea acestei datari este insa negata de mare parte din cercetatori. In vremea in care DaVinci isi redacta mini-tratatele de stiinta in Italia, in tarile romane abia apareau primele tipare slavone.
Citeste...


Editorial

SACRO-TERAPIA

Ne luam "avocat" pentru a intra in legatura cu Dumnezeu ?

Este cunoscut faptul ca prin terapii alternative putem echilibra corpul nostru energetic, eliberandu-l de influente negative, daunatoare. Ne ingrijim mult si cu grija de corpul nostru fizic, dorind sa fim cat de sanatosi este cu putinta, dar neglijam, de cele mai multe ori total, "vindecarea" spirituala a corpului nostru. Daca vom fi atat de inteligenti incat sa ne "intoarcem fata catre Dumnezeu", vom descoperi ca avem la indemana o metoda terapeutica eficienta ; si aceasta este sacro-terapia.
Inca din cele mai vechi timpuri, ne spune si Biblia, credinta, rugaciunea si postul au vindecat ; indiferent de conditia sociala, chiar indiferent daca cei bolnavi au fost pagani sau credinciosi, aplicand preceptele crestine, ei au fost vindecati. Parintele Argatu recomanda chiar ateilor sa citeasca Biblia, pentru ca Evanghelia lucreaza tainic in minte, suflet si trup.
Citeste...


Editorial

Arsenie Boca - rugaciunea de dimineata

Am stat mult sa ma gandesc daca este bine sa scriu un articol despre Parintele Arsenie Boca, datorita respectului pe care i-l port Avvei. Caci in ultima vreme a scrie sau a vorbi despre Parinte mi se pare ca aduce un deserviciu misiunii sale autentice. Oameni care nu il cunosc, care nu s-au apropiat nici carturareste, nici duhovniceste de opera sa, au lansat o cultura intreaga a icoanelor si zicerilor lui Arsenie Boca. Iar acest lucru ma intristeaza profund. Caci Parintele a fost un om modest, retras, care a vorbit despre mari Taine ale cunoasterii si crestinismului cosmic in cercuri mici, restranse, in conversatii private, iar a vulgariza prin expunere si difuzare publica aceste adevaruri soptite le face sa isi piarda sensul si sa fie deseori gresit intelese de mare parte din cei care le intalnesc pe aceste cai. Putem aprecia faptul ca desi a fost necunoscut in viata, acum este cunoscut in intreaga ortodoxie, insa acest lucru risca sa devina tot mai mult un fapt comercial si lipsit de sens.
Pentru acest motiv articolul meu despre viata si opera Parintelui Arsenie Boca va mai astepta un timp pana sa apara, pentru ca sunt prea tulburi apele din jurul persoanei sale acum. As vrea insa sa impartasesc pe aceasta cale din experienta mea cu rugaciunea de dimineata a Parintelui, care mi-a insotit drumul personal meditativ mult timp. Sper astfel ca cei care au nevoie de o rugaciune sau un fundament pentru meditatie la inceputul unei zile pot gasi aici cateva observatii utile. Pentru ca circula pe internet si in brosuri editate de biserici versiuni multiple ale acestei rugaciuni, eu am optat pentru varianta mai putin canonizata, insa mai simpla pe care am primit-o de la cativa discipoli de-ai parintelui care l-au avut ca duhovnic in anii '80. Este versiunea pe care o consider cea mai profunda si alaturi de care mi-am inceput mult timp ziua.
Citeste...


Editorial

Vine sfarsitul lumii ?

Mitologie, superstitie sau adevar

In ultima vreme, atat de des se aud speculatii - care mai de care mai condimentate - despre sfarsitul lumii, incat ma intreb cat de multe putem inghiti fara niciun pic de discernamant. Lumea este efectiv agresata de e-mail-uri trimise in lant, filme si documentare mai bune, mediocre si mai des de-a dreptul prost concepute, de carti semnate cu pseudonime pompoase, toate militand pentru o problema - de fapt - deloc noua. De atatea mii de ani omul este preocupat de sfarsitul sau, indiferent de cultura careia ii apartine. In cadrul lumii crestine, Armaghedonul a constituit o teroare de-a dreptul milenara, cu ajutorul careia au fost manipulate milioane de oameni. Din frica pentru ce va urma in viata de dincolo de moarte, oamenii au facut multe lucruri imature, dupa cum putem vedea in istoria culturii. Inflorirea sectelor apocaliptice in ultimul veac si jumatate este un semn de o relevanta graitoare pentru semnalarea amplificarii acestui fenomen si nicidecum vreo eliberare a omului modern de sub apasarea subversiva a unei speculatii lansate si exploatate de unii oameni mai puternici. Ce este sfarsitul lumii de care omul se teme atat de mult? Este in fond o intalnire cu necunoscutul, la care omul de dupa era industriala nu poate reactiona ca inainte. Odata ce evolutia civilizatiei a produs "omul modern", relatia noastra cu traditia si cu spiritualitatea autentica, purtatoare de sens si stabilitate s-a degradat - pentru unii iremediabil.
Ideile folosite frecvent de diverse scoli spirituale moderne despre importanta anului 2012 sau trecerea spre mileniul III - azi deja depasita - au la origini cateva sinteze de mitologie si filosofie a unor popoare cunoscute ca purtatoare a unor traditii spirituale de mare valoare, cum sunt cultura indiana si cultura mayasa. Oricat de mult se va scrie despre noua era, despre noua epoca, raportarea la anul 2012 este un fapt oarecum neimportant pentru cunoasterea reala si profunda a evolutiei cosmice, la ale carei radacini vom incerca sa ajungem prin consideratiile acestea. In principal ne vom referi la filosofia hindusa despre cele patru perioade ale unui ciclu cosmic, de la care au pornit in secolul al XIX-lea primele informatii despre sfarsitul epocii intunericului si inceputul epocii luminii.
Citeste...


Editorial

Superstitiile si Religia

Motto:
"Superstitia este fata de religie, ceea ce astrologia este fata de astronomie: fiica nebuna a unei mame intelepte".
(Voltaire)

Avand in vedere faptul ca acest subiect a fost pe larg comentat, argumentat, dezbatut, afirmat, aparat sau atacat, scriindu-se despre el in mod pozitiv sau negativ, in presa scrisa sau audio-vizuala, poate ca n-am fi abordat acest subiect.
Ne-a schimbat parerea un recent sondaj al Fundatiei Soros, referitor la modul in care percep romanii religia; astfel, intr-un raport preliminar se spune ca "un numar semnificativ (de credinciosi romani n.n.) cred si in existenta unor fenomene sau ritualuri [...]: un procent semnificativ cred in deochi (60%), in oameni cu puteri speciale, prezicatori, tamaduitori, clarvazatori (47%), in astrologie si horoscop (25%), in... extraterestri (23%). In acelasi timp, 88% cred in existenta sufletului si un procent de 87% cred in pacat sau in existenta Raiului".
Este fara indoiala faptul ca romanul este original nu atat in modul de a vedea credinta, cat in modul de a o respecta. Caci, care credincios adevarat poate sa creada, in acelasi timp, in superstitii, atat timp cat Biserica le infiereaza, ca fiind lucrarea Satanei? Poporul roman se lauda ca e crestin de 2000 de ani, dar atitudinea si comportamentul sau fata de religie nu este la inaltimea celor 2000 de ani !

Frica versus Credinta

Este stiut ca religia se bazeaza pe credinta, iar superstitia pe frica. Adevaratul credincios nu se teme caci se crede pazit de Dumnezeu. Superstitiosul, daca vede o pisica neagra, se intoarce din drum, ca pe el nu-l pazeste nimeni. Fiecare dintre acestia se "apara" in felul sau; primul se roaga Divinitatii, cel de-al doilea implineste o treaba lumeasca, se intoarce din drum. Si, totusi, unele superstitii s-au nascut din credintele religioase, acest lucru fiind printre putinele care pot face o legatura intre superstitie si religie. Se stie ca ateii si agnosticii vad orice religie ca fiind o superstitie, dar omul de rand care nu prea stie de agnostici, cam "incurca" notiunile, amestecand de-a valma, religia cu superstitia. Superstitiile insa au o vechime atat de mare incat trebuie sa treaca inca multa-multa vreme pana cand omenirea sa se hotarasca sa renunte la ele; acestea fiind ramasite idolatre si pagane de pe vremea dacilor, care se inchinau la zeitati, motiv pentru care s-au nascut multe superstitii in vremea aceea. Multe s-au pastrat, unele au pierit, iar intre timp s-au creat altele, noi. Iar intre acestea sunt cateva, poate mai multe decat vom exemplifica aici, generate tocmai de credintele religioase. Astfel, superstitia spune ca "poarta ghinion sa treci pe sub o scara", iar asta se trage din credinta ca scara, pamantul si peretele formeaza un triunghi, care simbolizeaza Sfanta Treime, trecerea prin acel triunghi fiind considerata o violare a Trinitatii, care aduce ghinion. "Nu varsa sarea", iar daca ai varsat-o, trebuie aruncata peste umar, pentru orbirea spiritelor rele.
Citeste...


Editorial

Sedere placuta pe Sfantul Scaun

Obiectivitatea subiectivismului sau subiectivismul obiectivitatii ?

"Parutu-s-a noua si Duhului Sfant" este formula consacrata a definitiilor Sinodale de pe vremea cand Biserica era Una. Zilele trecute aflu cu manie proletara ca Biserica Catolica este cea mai superioara. Mult mai superioara decat biata Biserica Ortodoxa, care in imobilismul sacrosant de care este acuzata, a pastrat nealterat mesajul biblic, Sfanta Traditie si "toate cele" cum au fost la inceput. Citeste daca gasesti Constitutiile Apostolice. Daca nu le-ai gasit nu le mai cauta ca si unii si altii le ascund pentru ca "fraierii" sa nu-si dea seama ce au schimbat pe parcurs (potrivit interesului "general"). In curand, Biserica Catolica va mai emite inca o "bula" (nu in acceptiunea romaneasca, din nefericire), autodefinindu-se "general manager-ul" lui Dumnezeu.
Meditand profund dupa o noapte suprabahica ; urmare a unui ospat sardanapalic (a la Luculus) ; pantagruelismul festinului asociat nazdravaniilor orgiastice, cum spuneam, eram in starea necesara extazierii in fata enuntului Bisericii Catolice ca este cea mai buna si cea adevarata.

Citeste...


Editorial

Cine a fost Sfanta Fecioara Maria ?

Calendarul crestin ortodox, dupa care poporul roman praznuieste unele evenimente petrecute in viata Sfintei Fecioare Maria, contine patru sarbatori legate de aceasta, si anume: nasterea Maicii Domnului sau Sfanta Marie mica pe 8 septembrie, Intrarea Maicii Domnului in Biserica la 21 noiembrie, Buna Vestire din 25 martie si Adormirea Maicii Domnului sau Sfanta Marie mare din 15 august ; acestea sunt cele patru sarbatori mari, legate de Sfanta Maria denumite si marile praznice bizantine. Ar mai fi o sarbatoare legata de praznuirea sfintilor ei parinti - Ioachim si Ana - care se tine pe 9 septembrie.
Citeste...


Editorial

Ghici ce nu e sfant ?

Daca stii tot ceea ce e sfant, de ce cauti ceea ce nu e sfant ?
Oare ti-e frica de ceea ce te pangaraste sau te intineaza ? Sau te sperii de ceea ce poti tu intina.
Sfintenia este un dar ispititor. Vecinatatea unui sfant (cum zice Victor Hugo "Sinucigas celebru"), este o vecinatate periculoasa.
Ce intelege un sfant din viata unui pacatos (uitand ca si el a fost un pacatos)?
Ce intelege un pacatos din viata unui sfant (uitand ca el poate fi un sfant fara sa stie) ? Si la ce bun ?!

Dumnezeu este sfant. Ce vrem noi, bietii oameni, amarati, nemuritori, care desi traim, nu intelegem sau nu vrem, de ce traim, incotro, de ce, si de unde !
Chiar asa, nu putem sa contestam existenta noastra prin care nimeni, din cei pamanteni, in afara de Iisus, Ne-a comunicat ; eu stiu ca El stie ca eu stiu, ca nu stiu de ce indiferent ca El stie ca eu nu stiu de ce !
Ce folos ca eu nu stiu, sau ca nu vreau sa stiu ? Si atunci si daca vreau si daca nu vreau, ce mai ingrozitor liber arbitru vreau ? De fapt, ce vreau ? Si-mi amintesc sfintele cuvinte "Faca-se Voia TA!"
Citeste...


Editorial

Indoiala - ezitare, neincredere, neputinta sau presentiment ?

Despre indoiala se spune ca ar fi aparut intr-o zi ploioasa de toamna. S-a atasat de un om mult mai sensibil decat altii si l-a transformat pentru totdeauna. In ce fel? La inceput, omul a devenit mai putin increzator. A inceput sa ezite din ce in ce mai mult atunci cand cerea altora ajutorul. Se descurca asa cum putea, evitand sa mai apeleze la cei fata de care incepuse sa simta o anumita retinere...
Indoiala l-a ajutat sa analizeze, sa compare, sa-si argumenteze anumite decizii, pentru ceilalti de neinteles. Astfel a luat o serie de decizii corecte, insa a devenit din ce in ce mai singur. Oamenii din preajma sa au inceput sa-l marginalizeze si sa-l eticheteze. La inceput i-au spus doar "un neincrezator". Apoi i-au spus in mai multe feluri: "fricos", "salbatic", "necredincios", etc, cu totii considerand ca ar fi ceva in neregula cu el. Chiar preotul acelei localitati l-a vizitat si i-a povestit despre Toma necredinciosul. A incercat sa-I convinga de faptul ca numai credinta reprima indoiala si ca a trai cu indoiala in suflet poate fi mai mult decat de greu. I-ar mai fi spus ca indoiala nu este o povara pentru un muritor de rand, adaugand ca "nu asa se traieste printre oameni".
Omul observase si el ca ceva s-a schimbat. Simtise deseori ca acel "ceva" adusese o anume suferinta, diferita de cea fizica. Era foarte credincios si nu punea la indoiala planurile Divinitatii pentru el. Cu toate astea, intr-o zi si-a intrerupt rugaciunea si a intrebat deznadajduit "Ce se intampla cu mine? Merit eu o astfel de povara?" Apoi a asteptat indelung, dar nu a primit nici un raspuns.
A incercat sa gaseasca de unul singur o explicatie, dar in zadar. Viata sa devenise trista si fara nici o speranta. Indoiala ii adusese o mare suferinta si tocmai de suferinta fugise toata viata...
Apoi a venit primavara. Ploile abundente au umflat raul ce traversa localitatea. Podul pe care se circula era destul de vechi si subred. Oamenii care nu stiau ce este indoiala, nu sesizau insa nici un pericol.
Treceau zilnic cu carute tot mai incarcate, ignorand apele tot mai involburate.
Citeste...


Editorial

Ce este meditatia ?

In cultura occidentala, termenul meditatie e folosit cu frecventa mare, deseori dand nastere unor confuzii. Esoterismul modern atribuie meditatiei sensuri diferite, fata de care este bine sa avem o intelegere deschisa si universala. Dincolo de nuantele personale ale unei scoli spirituale sau alta, meditatia reprezinta in orice situatie o stare care are legatura cu realitatile suprasensibile, oculte sau transcedentale, comuna atat religiilor orientale, cat si crestinismului occidental. In cadrul culturii crestine, cuvantul meditatie a fost folosit cu sensul de contemplare.
Pentru a intelege ce este meditatia dincolo de diverse doctrine spirituale, curente esoterice sau religii mai mari sau mai mici, trebuie sa ne apropiem de originile cuvantului meditatie si de ce presupune aceasta la nivel universal. In limbile occidentale, cuvantul meditatie (meditation - en., meditation - fr., Meditation - ge., etc.) provine din radacina latina mediatum - a fi intre, a fi in mijlocul. Meditatia insasi presupune in orice sistem de credinte, un antrenament, respectiv o stare de constienta - atunci cand antrenamentul a ajuns la rezultate - care ne mediaza accesul spre alte lumi. Uneori este vorba despre pasirea in stari de constienta care ne transpun in dualitatea cea mai frecventa, lumea noastra (lumea fizica) si lumea de dincolo, nediferentiata si cu un caracter spiritual general. In cazul unor culturi mai evoluate, cum sunt de pilda cultura hindusa sau cea egipteana, lumile nevazute sau superioare sunt mai bine cunoscute si diferentiate, astfel ca meditatia ne transpune pe rand in aceste noi universuri paralele.
Dincolo de rezultatul la care duce, aceea de a trai intre lumi (in limba sanscrita, de pilda, meditatia este numita dhyāna), meditatia reprezinta o practica, un antrenament sufletesc sau spiritual. In cadrul culturilor orientale, indiferent ca este vorba despre hinduism, daoism, budhism zen sau islamism, meditatia presupune un antrenament al sufletului pentru a se desprinde de realitatile lumii fizice pentru a deveni partas unor realitati superioare, care il transpun in stari superioare de constienta si beatitudine sau fericire. In cadrul culturilor spirituale europene, meditatia porneste de la contemplarea naturii, a armoniei si perfectiunii acesteia, transpunand discipolul spiritual in lumea spirituala a tiparelor care imprima naturii aceasta armonie.
Citeste...


Editorial

Darurile Dumnezeiesti nu au cod de bare

Rugaciunea nerostita: cea mai auzita de catre Creator

"Toate cate veti cere rugandu-va, sa credeti ca veti lua, si va fi voua" - "Vai voua ! Ca nu stiti ce cereti" . Iata cele doua coordonate maxime si minime ale rugaciunii. Putem alege cale de mijloc, a rugaciunii inflacarate dar pertinente si modeste; sau rugaciunea nerostita frizand abandonarea vointei proprii in Voia lui Dumnezeu, incadrandu-ne astfel in proverbialul "tertium non datur" .


Rugaciunea inversa ( satanica ) este injuratura

Tacerea este rostirea suprema care presupune o intelegere voita, tacita, si complementar de ambele parti , Dumnezeu si om.
Sufletul este o scanteie din Dumnezeire. Cum sa nu auda Dumnezeu rugaciunea cand El e in mine ?
Citeste...


Editorial

De la cine mai putem invata lectia rabdarii ?

A fost odata un om foarte necajit. De foarte tanar a suferit de o multime de boli, dar a rabdat cu demnitate toate suferintele, nepierzandu-si nici macar o clipa speranta ca se va vindeca.
Si anii au trecut, omul a inceput sa imbatraneasca si de vindecat tot nu se vindeca, indiferent de eforturile pe care le facea. Mai in gluma mai in serios, oamenii il intrebau "De unde atata rabdare? Mai ai, mai ai?"
Intr-o zi a fost vizitat de catre preotul satului. Fara a astepta prea mult parintele i-a spus :
- Te cunosc de o viata. Ai suferit ca nimeni altcineva, dar te-ai deosebit de ceilalti nu prin asta, ci prin calitatile pe care le ai. Esti cel mai bun exemplu de rabdare si buna-credinta. Cum ai reusit? Te rog, invata-ma si pe mine, ca la randu-mi, sa-i pot invata pe altii.
- Parinte si eu m-am maniat pentru neputintele mele, dar intr-o noapte am avut un vis. Se facea ca o multime de ingeri impleteau o minunata coronita. "Pentru cine faceti aceasta coronita?" i-am intrebat. "Pentru tine" le-a fost raspunsul. "Si cand va fi gata?" i-am intrebat curios. "Cand vei fi rabdat de ajuns" le-a fost raspunsul. Din acea noapte, eu am hotarat sa am rabdare, in primul rand cu mine si ceva mai multa cu altii.
Multumind Divinitatii ca a fost ales doar sa-i indrume pe altii si nu sa exemplifice semnificatia rabdarii prin suferinta, parintele a plecat ingandurat. Stia mai demult timp proverbul "cu rabdarea treci marea", dar abia acum a inteles ca rabdarea este o floare foarte rara care nu creste in gradina tuturor...
Ce ar mai fi de adaugat?
Citeste...


Editorial

Diortosirea Rugaciunii = efect de bumerang ?





"Rugamu-ne Indurarilor Luceafarului marilor,
Din valul ce ne bantuie,
Ne apara, ne mantuie.
Privirea-Ti adorata,
Asupra-ne coboara.
O ! Maica Prea curata,
Si pururea Fecioara
Marie."

Citeste...


Editorial

Padre Pio - Ce este rugaciunea?

Cel mai frumos crez este acela care se naste pe buzele tele in intuneric, in jertfa, in durere, in efortul suprem al unei neabatute vointe de bine : este acela care, asemenea unui fulger, sfasie intunericul sufletului tau ; este acela care, in dezlantuirea furtunii, te inalta si te ridica la Dumnezeu.


Puterea lui Dumnezeu
toate le biruieste :
dar rugaciunea umila si supusa
este mai puternica
decat insusi Dumnezeu,
ii opreste bratul,
ii potoleste mania,
il dezarmeaza, il invinge,
il domoleste si il face,
as putea spune,
dependent si prieten.


Nu va temeti niciodata de capcanete satanei, care, oricat ar fi de periculoase, nu vor fi niciodata in stare sa rascoleasca un suflet care sta aproape de cruce. Fiti prevazatori si intariti-va din ce in ce mai mult, prin rugaciune si prin frumoasa virtute a umilintei : veti vedea ca nu va veti scufunda in marea turbata.

Citeste...


« 1 2 3 (4) 5 »


Parapsiholog Radu Botez - parapsihologie paranormal astrologie

© Copyright 2007 - 2017 rugaciuni.ro     Toate drepturile rezervate     Mentiuni Legale
* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.

Site-ul oficial al Asociatiei de Astrologie si Parapsihologie ElyStar       (www.aapes.ro) Revista ElyStar OnLine - de Parapsihologie si Astrologie       (www.elystar.ro) Radu Botez - parapsiholog - carte de vizita online Revista de medicina alternativa  (www.infoterapii.ro) Info Parapsiholog - Cabinet de Parapsihologie Paranormal Astrologie Revista InfoMuzica - meloterapie       (www.infomuzica.ro) Carte Psihologie Parapsihologie Revista de Superstitii       (www.superstitii.ro) Revista Vietilor Anterioare       (www.reincarnare.ro) Paranormal - Parapsihologie  (http://www.paranormal-parapsihologie.com) Revista OnLine de Interpretare a Viselor                              (www.oniromantie.ro) Cabinet OnLine de Parapsihologie - Parapsiholog Radu Botez (http://www.parapsiholog.ro) Portal Esoteric (http://www.parapsiholog.eu) Libraria anticariat - ANTIQ Carte Reincarnare Revista de Arte Martiale - Budo Gym  (http://www.revista.budogymclub.ro/) Revista de Rugaciuni (http://www.rugaciuni.ro) Budo Gym Club - Dojo de Kyokushin Karate Astrologie Tarot Horoscop Numerologie Carte SEX si Zodii Magazin Ezoteric