Zilele patimilor - Pastele intre lumi

Data 2017/4/10 11:05:24 | Categorie: Editorial

De multi ani ma preocupa lumea in care traim, cu obiceiurile. Oare cati dintre noi cunoastem care este sensul sarbatorilor crestine si al obiceiurilor care vin sub forma de pachet alaturi de acestea, fara ca sa avem habar ce sens au si mai ales ce origine au?! In cele ce urmeaza vom incerca sa limpezim unele dintre aceste traditii, spre a fi mai constienti de acestea.
In curand ne aflam in Saptamana Patimilor si putini cunoastem evenimentele concrete care au avut loc in aceste zile. Saptamana pascala incepe cu Duminica Floriilor, cu asa-numita Intrare in Ierusalim. Mii de locuitori ai orasului si pelerini care venisera acolo pentru a celebra Pastele evreiesc, l-au primit pe Cel care intrase calare pe un magar pe poarta mare a cetatii, cu coronite de palmier si maslin. Obiceiul nu este, desigur, un obicei traditional evreiesc, ci reprezinta un import din cultura babiloniana a zeitei Inanna-Istar, intruchipare a fortelor vegetatiei si fertilitatii. Aceste mase de oameni striga "Osana" catre Cel care pasea astfel in cetate, implinind o veche profetie. Este interesant sa ne intrebam cum se poate ca aceleasi voci care duminica rosteau cuvinte de slava catre calaretul magarusului, peste abia cinci zile sa strige, tot in cor, in piata mare a cetatii "Rastigneste-l!". Probabil ca acei oameni care l-au intampinat ca pe un zeu pagan al primaverii nu stiau de fapt cine este Christos Iisus.

In ziua urmatoare, Lunea Mare, au loc doua evenimente semnificative. Sub imaginea metaforica a blestemarii smochinului are loc o atitudine de respingere ferma a vechiului ascetism care se practica la Bethfaghe (in traducere Casa Smochinului) si care aducea in omenire nu o mantuire a fortelor raului, ci o alungare a acestora spre oamenii care nu practicau in mod constant meditatia si rugaciunea. Apoi, are loc evenimentul cutremurator al unei alte respingeri, anume respingerea decaderii vechii religii mozaice, care facuse din Templul lui Solomon, din casa Tatalui Ceresc, un iarmaroc.
Martea Patimilor este o zi in care au loc mai multe evenimente. In Templu, Christos este asteptat de evreii care pregatisera pentru el intrebari cu ajutorul carora sa poata sa-L acuze de erezie sau nesupunere fata de legile evreiesti sau romane. I se pun astfel patru intrebari: cine este El, daca trebuie platit birul Cezarului sau nu, cum este cu invierea in raport cu sotia mortului si care este cea mai mare porunca. La fiecare dintre intrebari raspunsurile sunt pline de intelepciune, astfel ca nu se putea gasi un motiv pentru o acuza reala, iar Christos raspunde prin doua pilde legate de neprimirea Fiului de catre cei care stiau ca El trebuie sa vina - pilda stapanului de vii si pilda nuntasilor - , iar apoi Christos arata dogmatismul nefiresc al legii vechi prin intrebarea legata de persoana lui Mesia care ar fi sau nu fiul lui David. Evenimentele din Templu se finalizeaza prin enuntarea celor noua plangeri dureroase adresate conducatorilor Templului, plangeri care sunt polare cu enuntarea celor noua fericiri, la inceputul celor trei ani de misionarism ai lui Christos Iisus. Seara apostolii primesc trei daruri. Pilda celor zece fecioare, care a facut obiect amplu de discutii intre mistici si esoteristi, pilda celor sapte talanti si a sporirii acestora si este data o noua fagaduinta privind faptele bune. Astfel, se instaureaza o noua cauza a faptelor bune, nu cea a milei sau a binefacerii altruiste, ci a unei atitudini noi in fata acesteia: nu fac un bine pentru un sarac sau pentru un bolnav, ci il infaptuiesc pentru Dumnezeul din el. Este vorba despre pilda impartirii oamenilor in capre si oi. La incheiere, omenirea primeste in aceasta seara Apocalipsa din Evanghelii, cea care a nascut de-a lungul mileniilor cateva mii de secte apocaliptice, care nu au inteles decat intr-un mod material nejust mesajul celei de-a doua veniri si a tragediilor anuntate acolo.

Miercurea Mare a fost o zi linistita, in care, in casa lui Lazar cel inviat - Ioan din Bethania, are loc ungerea cu mir a lui Christos Iisus de catre Maria Magdalena si primul protest al lui Iuda impotriva faptelor ritualice care vor urma.

Joia Mare este ziua in care evreii luau in familie Cina Pascala traditionala. Ucenicii alaturi de Christos au serbat Pastele evreiesc intr-o casa deosebita de pe Muntele Sionului, obtinuta pentru ei de Iosif din Arimateea. Aici ucenicii au luat Pastele traditional al mielului, alaturi de Christos. Dupa implinirea vechii legi evreiesti, are loc un eveniment ritualic nou, de instituire a unei noi legi, pe care o numim de regula Cina cea de Taina. In locul vechiului sacrificiu al mielului pascal, care are un rost doar pentru poporul evreu, este instituit un nou sacrificiu, sacrificiul metamorfozat al principiului Fiului care se daruieste fiecarui om, pentru mantuirea sa. Vechiul miel evreiesc dateaza din perioada exilului in Egipt, cand Moise a abatut ultima urgie asupra egiptenilor, aceea ca fiecare copil din regat sa moara in noaptea pascala. Semnul dupa care familiile iudeilor puteau fi salvate de umbra mortii care a strabatut Egiptul in noaptea respectiva a fost sangele unui miel, cu care au fost unse portile caselor poporului lui Israel. Traditia aceasta fusese transmisa pana la inceputul erei noastre prin mielul pascal evreiesc. Dupa ce ucenicii au mancat vechea Cina Pascala, are loc, cum spuneam instituirea unei noi traditii. Prin simbolul painii si al vinului transsubstantiate, are loc o impartasire spirituala, o comuniune spirituala noua, a celor care se unesc cu misiunea si noua religie a lui Christos: "Beti toti dintru acesta, caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou"(Matei 26:27, Marcu 14:24, Luca 22:20). Dupa instituirea noului Legamant care va naste in viitoarea religie crestina cultul central al sfintirii painii si vinului (sucului de struguri), are loc drumul in gradina Ghetsimani, pe Muntele Maslinilor. Evanghelistul Ioan ne transmite ca in acest moment are loc una din cele mai induiosatoare conversatii ale lui Christos Iisus cu ucenicii Sai, cea in care ii imbarbateaza pentru cele ce vor urma si apoi instituie un principiu unic in istoria religiilor. Pana la crestinism, zeii au fost cei care cereau slujire si plecare din partea supusilor. In vorbele adresate ucenicilor si urmasilor acestora, Christos instituie o alta comunitate religioasa a viitorului, pe muntele Sionului: "voi sunteti prietenii Mei" (Ioan, 14:15) si "Nu va mai numesc robi... ci prieteni. (Ioan 14:16)". Dupa acest eveniment semnificativ, are loc rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea lui Christos dupa sarutul tradarii lui Iuda.

Vineri are loc judecata lui Ana si Caiafa, urmand judecata lui Pilat din Pont. La scurt timp au loc evenimentele dureroase de batjocorire a lui Christos Iisus, care dau un nou sens iubirii cunoscute pana atunci, si anume o trecere de la iubirea ca blandete si compasiune, la iubirea ca sacrificiu. Urmeaza Golgotha, Muntele Capatanii, cunoscut in traditie ca Mormantul lui Adam, unde trupului lui Iisus este rastignit intre doua personaje arhetipale: cel care are inima impietrita si nu vede mantuirea si cel care printr-un gest profund al inimii, un gest de credinta, primeste iertarea pentru toate greselile sale de pana atunci si este mantuit. Are loc o eclipsa de soare care intuneca cerul cand Christos paraseste trupului lui Iisus din Nazareth. In cateva ore Iosif din Arimateea obtine aprobarea de a lua trupului Lui si a-l pune intr-un mormant nou. Pe la ora 4 are loc un cutremur, in urma caruia se crapa catapeteasma din Templu, peretele care desparte Sfanta Sfintelor de spatiul accesibil oamenilor de rand, semn al distrugerii vechiului legamant si al deschiderii caii spre spiritualitate pentru orice om.

Sambata au loc evenimente nevazute, in care Christos coboara pana la portile Iadului, unde invinge fortele raului si le pune la locul cuvenit, cucerind pentru om forte spirituale noi.

Duminica dimineata, are loc revelarea Celui Inviat femeilor care au mers la mormant, Maria si Maria Magdalena, iar apoi, in zilele urmatoare Cel Inviat apare ucenicilor si isi continua invataturile pana la Inaltarea la Ceruri.

Evenimentele din Saptamana Patimilor sunt arhetipale si esentiale pentru crestinism si este bine ca fiecare crestin sa le cunoasca asa cum s-au petrecut. Vedem astfel ca in modul in care astazi celebram si intelegem Pastele, s-au strecurat si obiceiuri mai vechi, care deseori sunt chiar contrare invataturilor crestine originare, cum este sacrificiul mielului, care nu are niciun sens intr-o cultura crestina sau recladirea unei catapetesme care fusese deja sfasiata de cutremurul din Vinerea Mare.
Sa avem sarbatori de Paste cu intelegere si trezie alaturi de cei dragi!


prof.Dr. Sebastian Stanculescu - editor online



* Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul General Editor A.A.P.E.S.





Acest Articol este disponibil la Rugaciuni.ro

http://www.rugaciuni.ro/article.php?storyid=618